blog cinic de mare precizie

Doi ani de liste

2011-12-24T15:24:00.000-08:00

Anul trecut, de 24 decembrie, am facut prima lista. O puteti vedea aici. Eram acasa, era liniste si nu ma puteam gandi decat la frumos. La noua luni dupa, pe 24 septembrie, am dat "checked" la aproape toate item-urile din lista. Puteti vedea chiar aici.

Sunt din nou acasa de sarbatori. Ma bucur de liniste, de somn si de odihna. Dar mai presus de toate, de putin timp cu mine. Si cu blogul meu. Mi-am zis sa continuu traditia si anul asta. Cine stie, poate si de data asta se indeplinesc majoritatea (da Doamne).

Iata lista pe 2012, ceva mai concisa ca data trecuta. Poate pentru ca anul asta s-au intamplat multe lucruri bune, poate ca m-am mai maturizat, poate pentru ca acum stiu exact ce vreau!

1. Sa calatoresc.

Sa imi permit sa plec asa... o luna, doua, de nebuna. Fara bani.

Sa dorm in hosteluri si sa ma plimb prin piete si pe strazi cochete.

Sau sa imi permit sa inchiriez un apartament micut, undeva, intr-o tara straina, intr-un oras micut.

Sa ies zilnic pe strazi si sa ma plimb.

Sa descopar in fiecare zi un loc nou.

Sa calatoresc in toata tara.

Sa gust din orice inseamna tara respectiva. Poate chiar si mai incolo de ea.

Sa cunosc oameni din toata lumea.

Sa vorbesc cu ei multa spaniola, engleza si poate, din mila Cerului si putina franceza sau italiana.

Sa cunosc oameni minunati, asa cum am facut-o si pana acum, care sa ma schimbe in bine.

Care sa imi arate cat de diferita e lumea si viata pentru ei.

Care sa imi arate cat de diferite sunt prioritatile noastre. Si lumile noastre. Si ca uneori e bine sa fii mai putin rational.

Sa vorbim franturi de limbi pe care abia le intelegem, sa dam din maini si sa cautam imagini prin care sa exprimam ce vrem sa spunem, dar sa vorbim ca si cum ne-am cunoaste de-o viata.

Sa umblu pe jos o zi intreaga, iar cand ajung "acasa", sa am picioarele umflate de la atata mers, iar gatul sa ma doara pentru ca mi-am intors capul in toate partile ca sa vad cat mai mult.

Sa aflu lucruri noi, despre culturi noi, de la oameni noi.

2. Sa mai invat o limba straina. Portugheza sau araba.

3. Sa-mi exersez mai mult spaniola.

4. Sa fiu mai linistita. Si cateodata sa dorm mai mult.

5. Sa merg din nou in desert.

Cam asta ar fi pentru 2012. Si daca stau bine si cuget, cam toate punctele de mai sus se rezuma la unul. Sa calatoresc. Sau sa plec. Depinde cum vreti s-o luati!

Oricum ar fi, va doresc ca noul an sa va aduca si voua cat mai multe casute de "checked" pe lista. Sa va bucurati mai mult, sa invatati mai mult, sa calatoriti, sa va distrati, sa fiti sanatosi. Sa le aveti pe toate!

Craciun fericit! Feliz Navidad! Merry Christmas!

Liste

2011-09-24T14:27:00.000-07:00

Pe 25 decembrie anul trecut am pus postarea asta. Au trecut fix noua luni de atunci si iata ce s-a intamplat:

Mi-am luat licenta.
Am dat admitere la master. Restul e tacere :D
Am invatat spaniola. Am si mers in Spania. Planuiesc sa o mai fac.
M-am bucurat. Mult. De multe lucruri frumoase.
Si da, am haine mult mai frumoase si outfituri mult mai reusite. Check My Daily Look if you don't believe me :D
Am in continuare freze traznite si nici o culoare straina in par.
Nu mi-am luat ghetutele de la Chou Choux, dar intre timp Chou Choux nici nu mai exista.
Nu mi-am luat nici alti pantofi de la Chou Chou, dar am primit o pereche MI-NU-NATI de la Irregular. Plus o poseta bonus!
Am fost si la banchet si a fost extraordinar. Si m-am simtit minunat, chiar daca pana la urma nu mi-am mai luat rochita de la Chotronette. Insa inca o am pe cea neagra si o port cu mandrie.
Si, the best of them all, mi-am gasit un job. Cel mai minunat job :)
Nu am citit mai mult. si mi-e rusine cu asta.
Am socializat mai multe si mi-am facut prieteni noi si minunati.
M-am si fardat cateodata. Si chiar mi-am cumparat niste itemuri f dragutze in acest sens.
Nu am mers in vacanta in Egipt pentru ca intre timp s-a intamplat o revolutie. Dar am cunoscut suficienti arabi in Spania. Cat intr-o excursie in Egipt.

Pentru la anul imi propun cam aceleasi lucruri. Inzecite daca se poate. Si, ca si anul trecut, va doresc sa va impliniti si voi wishlistul.

Va pup sarcastic!

Mireasa desculta. Caut mire sa-mi dea papucii

2011-09-15T11:49:00.000-07:00

Sa tot fie vreo doua saptamani de cand ma indreptam cu barbatul din dotare spre mare. Pe la Cernavoda o luam pe un drum ceva mai lung, dar foarte putin aglomerat, care sa ne duca direct in Mangalia. Si asa o pornim noi pe drumul judetean nu-stiu-cat, cu Dunarea intr-o parte si peisajul mioritic din dotare.

Si trecem noi printre dealuri cu vii, prin sate si catune, pana cand in mijlocul drumului judetean asfaltat, dam de un alai. De nunta. Care se prezinta asa: una bucata mireasa, in rochie alba cu crinolina, una bucata barbat neidentificat legat cu un prosop de ea si una bucata galeata cu apa, atarnand pe prosopul ce ii lega pe cei doi. Mai avem niste domnisoare cu rochii roz de plaja si sandale cu toc metalic si strasuri, niste barbati cu pantofi albi cu botul lung si una bucata carator de brad cu hartie creponata.

Nimic fantastic pana aici doar ca, ce sa vezi?? Cand depasim minunatie de alai, vedem ca mireasa, care isi ducea gratios rochia in mana, mai ceva ca Lady Di la altar, nu prea poseda pantofi. Nici macar slapi. Nici macar opinci. Adica, cum s-ar spune, mireasa noastra marsaluia desculta pe asfaltul incins al drumului judetean nu-stiu-cat, ocolind din cand in cand cate o balega. Deja ma gandesc la romantismul debordant al noptii nuntii....

O fi vreo traditie, zic si ne continuam drumul. Mi-e ciuda ca n-am facut o poza, dar continuam. La nici 500 de metri, intr-o curba gratioasa, zarim o casa cu poarta impodobita mai ceva ca centrul orasului de Craciun. Cu brad, voal si hartie creponata si cu traditionala pancarda cu Bine ati venit. Portile sunt largi deschise si lasa sa se vada mesele puse in curte, bancile acoperite cu presuri si un barbat agitat, imbracat in costum, pe care eu l-am identificat a fi mirele. In fata portii, sta parcata o masina cu numere straine, cu geamurile lasate si cu Adrian Copilul Minune live, de pe un CD :D

Concluzia mea: o fi vreo traditie prin Dobrogea cum ca nunta se tine la mire acasa. In acest caz, mireasa cu nasii se duce dupa mire, si nu invers. Ea pleaca de acasa desculta. Motivele pot fi doua: 1. O invoca pe Loredana si repertoriul ei: As fugi in lume, ce-as fugi in lume/ Desculta si numai cu ce am pe mine (in acest caz rochia de mireasa) 2. Ii da de pe acum motive de repros sotului betiv: Cand te-am luat eu, nici opinci in picioare n-aveai.

Dupa care m-am gandit asa: ca ea ajunge la el, murdarica bine dupa ce a batut drumul judetean al patriei si el, in semn de respect si in numele traditiei, o spala pe picioare, pentru a-i arata dragostea si pretuirea vesnica. Ea vrea sa vada cat de vesnica e pretuirea asta si se murdareste putin.

Sau avem si varianta scurta: ea se duce desculta la mire, asteptand cu fervoare ca acesta sa ii dea papucii.

Well, astea ar fi concluziile mele. Daca voi stiti adevaratele motive, do share!

Va pup sarcastic!

Hasta luego Salamanca! Te echo de menos!

2011-08-08T13:56:00.000-07:00

Au trecut doua saptamani de cand m-am intors din Spania. Inca mai suspin dupa. Dar decat sa-mi plang de mila, zic sa va spun asa:

Ce mi-a placut (extrem de mult!!!):

Oamenii.

Sunt extraordinar de dragutzi cu tine, chiar daca stiu ca esti din Romania. Atat de dragutzi incat iti imprumuta telefonul la aeroport sa suni sa faci rezervare la firma concurenta (asta pot zice ca m-a marcat de-a dreptul, am spus la toata lumea), incat de la secretara si pana la directorul scolii totii iti stiu numele (desi scoala are 300 de elevi de toate nationalitatile), incat femeia de serviciu, bucatarul si receptionista te intreaba mereu de ce ai nevoie si sunt gata sa te ajute oricand, chiar daca e ziua lor libera.

Seara, cand ieseam de la scoala, toti salamantinii ieseau in oras. Erau pline barurile si terasele de oameni de toate varstele, imbracati frumos, zambind si razand, jucand carti sau savurand tapas si bere. Pentru femei nu conta ca aveau 80 de ani si erau in carucior cu rotile. Aveau manichiura perfect facute, erau imbracate, accesorizate si fardate impecabil.

Era plin de cupluri care se tineau de mana, indiferent de varsta, de fete imbracate frumos, radiind de fericire. Peste tot orasul plutea un sentiment de bine si liniste si nimeni nu era trist. Sigur, cei trei cersetori din oras (ati ghicit, toti romani), se pricepeau destul de bine sa o faca pe tristii pentru un euro.

Orasul.

Un oras mic daca il comparam cu Madridul, dar extraordinar de frumos. Toate cladirile istorice sunt in patrimonul UNESCO. E unul dintre cele mai frumoase orase pe care le-am vazut vreodata. Si fiindca cladirile istorice erau construite dintr-un anumit tip de piatra, si cladirile construite dupa au respectat asta. Asadar, in centrul vechi nu vezi termopane, usi de aluminiu sau gresie kitchoasa.

Strazile sunt superbe, cladirile sunt minunate. Poti sa mergi ore intregi captivat de peisaj, cu toate ca, asa cum ziceam si mai sus, orasul nu e chiar atat de mare.

Ai catedrale impunatoare, imense, care te strivesc atunci cand le privesti, cu decoratiuni incarcate, realizate in sute de ani. Long story short, e o minune.

Plaza Mayor

Imensa. Si PLIIIINA de oameni. Ceasul din Plaza Mayor era locul de intalnire al tuturor turistilor. Si nu numai. In zidurile imense care formau de fapt Plaza Mayor erau apartamente :) Jos erau magazine de suveniruri, baruri si terase. In Plaza Mayor se fac in permanenta poze, se aud limbi straine, se sta direct pe pavaj, se canta si se rade. Prin Plaza Mayor treci de fiecare data cand iesi de fiesta. In Plaza Mayor se intampla toate :)

Colegio Delibes

4 secretare, multi profi, doi directori. Absolut toti imi stiau numele. Cu toate ca am avut doar doi profesori si nici o treaba cu directorii. Dar ma salutau de fiecare data cu "Hola Estefana. Que tal?"
300 de elevi din TOATA lumea. Fiecare din cei cu care te intalneai te saluta.
Curtea interioara. Cu fantana si plante cataratoare. O minune.
Profesorii mei, Luis si Isabel. Adica domnul Trandafir si cea mai plina de energie si mai bine dispusa femeie din lume. Ii iubesc pe amandoi.
Colegii mei. 4 chinezi, 2 americani, un belgian si un arab. Draguti, draguti, draguti.

La residencia

Curat, curat, curat. Si asta o spun eu, Stefana Chivoiu, in calitate de obsedata de curatenie. Cu mancare buna, buna, buna. Delicioasa! Inca balesc la pranzul si cina de acolo.
Oameni draguti, dragutzi, dragutzi. De la insotitoarele brazilienilor, care mi-au dat numerele de telefon si ma asteapta in Sao Paolo, pana la Esperanza, receptionista, o dulceata si femeia de serviciu, cu care vorbeam cel putin jumatate de ora pe zi si care ramasese de-a dreptul socata ca eu stiu sa imi fac patul singura.
Vecinul meu. Care stia pe toata lumea din oras, tot ce misca in oras si la scoala. Care m-a ajutat extrem de mult. Cu care ma intalneam la povesti pe balcon, si care organiza serate cu muzica arabeasca. El canta la un soi de mandolino-chitara, cineva tinea ritmul dintr-o tobita, iar restul cantau din voce. Cam frumos.

Brazilienii, francezii, ceilalti arabi, Flavie, canadianca, Julia, italianca, Simona, englezoaica cu tata roman.
Salman, arabul cu care mi-am exersat cel mai mult spaniola, si asta pentru ca el abia o vorbea. Si care m-a scos de fiesta si a dansat cu mine pana dimineata.
Bucatarii, care pregateau minunata si delicioasa mancare si care te-ar fi ajutat si sa iti repari calculatorul daca le-o cereai.
El senor Mariano, paznicul de noapte, care imi admira mereu tinutele si care imi batea in usa cand vorbeam prea tare.

Cosurile de cumparaturi de la El Arbol.

El Arbol era lantul de supermarketuri din oras. Iar manerul cosurilor de cumparaturi era antiseptic. ATAT!!!

Viata

Viata si oamenii care stiu sa se bucure de ea. Barurile mereu pline, discotecile neincapatoare, Sangria, magazinele, bucuria!

Ce nu am facut, si imi pare rau ca nu am facut:

Nu am mers de tapas. Nu am avut cum sa vizitez Madridul.

Ce am facut si imi pare rau c-am facut:

Am plecat!

Episodul 6: Plaza Mayor

2011-07-27T09:59:00.000-07:00

Da, m-am intors acasa. Si nu, nu la fel de entuziasmata precum am plecat. Si asta pentru ca, in mare parte, nu prea as fi vrut sa ma intorc. Dar mai vreau o data si la iarna si la vara si... in fiecare an, de fapt.

Dar asta ramane de vazut. Pana atunci va mai sunt datoare cu diverse completari. Nu v-am vorbit de Plaza Mayor, unul din locurile mele preferate.

Trebuie sa stiti ca fiecare oras din Spania are cate o Plaza Mayor. Adica fix centrul orasului, unde se intampla cam tot.

In Salamanca Plaza Mayor inseamna un loc imens, incardrad de patru ziduri la fel de imense. Unul dintre ele cu ceas, locul de intalnire al tuturor turistilor :)

Zidurile sunt de fapt un fel de case-blocuri, in care poti sa locuiesti, iar la parter gasesti baruri, restaurante si magazine de suveniruri.

Pe fiecare arcada este cate un medalion al unei persoane marcante spaniole. Eu vi-l arat pe Miguel de Cervantes!

Locul este in permanenta plin de oameni din toate colturile lumii: chinezi, arabi, europeni, americani. Se sta pe banca sau chiar pe jos, se rade, se canta, se fac poze si se vorbeste in toate limbile pamantului.

Noapte e chiar mai animat de atat. Toate drumurile spre localuri de noapte trec prin Plaza MAyor si e plin de lume bine dispusa. Pliiiiin. E plin de oameni care inca mai stau la terase, care se plimba, care ies sa se distreze, Daca treci prin Plaza Mayor, ai toate sansele sa nu platesti nimic din ce bei in seara respectiva. Si asta pentru ca esti asaltat de oameni care iti dau oferte cu bauturi gratis numai ca sa mergi la ei. Prima, primele doua, jetoane cu care sa joci la ruleta, una gratuita la fiecare cumparata etc.

Cert e ca Plaza Mayor e cel mai agitat si mai pestrit loc din Salamanca si de aceea IL ADOR!

Pupici sarcastici!

Episodul 5: Aveiro, Portugalia

2011-07-17T05:50:00.000-07:00

Hola a todos! Sau mai bine zis, oi tudo!

Ieri am fost in Portugalia. A batut ingrozitor vantul si tot am stat la plaja si a fost innorat toata ziua, dar tot m-am ales cu arsuri solare. C-asa-i in tenis.

Dar sa o luam cu inceputul. Am plecat din Salamanca pe la 7 spre Aveiro, singurul oras portughez pe care l-am vizitat. Nu va imaginati ca e Porto sau Lisabona, dar e un oras mic si cochet, un fel de combinatie intre Sighisoara cu Venetia. Pentru ca are niste barci foarte asemanatoare gondolelor, frumos pictate, cu care te poti plimba linistit pe rau si unele cladiri construite pe rau.

Nu se vede prea bine din poza, dar cladirea CHIAR E pe apa.

Stradutele sunt inguste si colorate, si imi amintesc de cetatea Sighisoarei. Ca particularitate, majoritatea dintre ele au placute de gresie colorata pe fatada, sau inscriptii tot de placute de gresie.

Ce imi place mie EXTREM de mult in Salamanca si mi-a placut si in Portugalia, e faptul ca strazile sunt foarte ordonate, si ca in general pastreaza aceeasi linie si aceeasi paleta de culori, chiar daca fiecare are individualitatea ei. Adica nu o sa vedeti termopane si cladiri din sticla langa blocuri de doua etaje, galbene cu gresie.

E cam ca in statiune. Totul pastreaza aceeasi linie, e liniste si frumos. Unele case arata asa

sau asa

The thing is, e frumos oricum. Si da, aici locuiesc oameni, nu turisti :)

Cat despre plaja. Well, nu prea am avut parte de plaja, pentru ca a fost super innorat si vaaaaaaaaaant, dar a fost mai bine asa, dintr-un anumit punct de vedere. Adica nu vreau sa-mi imaginez cu aratam daca era soare toata ziua.

Plaja e imeeeeeeensa, superba, cu nisip super fin si fara urma de piatra sau scoica. Si e plina de surferi. Plina in sensul ca la un moment dat se innegrise de ei si plaja, si marea.

Cam atat despre scurta experienta in Portugalia! Beijos!

Episodul 4: Casa de dona Maria la Brava

2011-07-14T12:17:00.000-07:00

Hola din nou!

Dupa Casa de las Conchas, avem Casa de Dona Maria la Brava. Fara prea multa importanta istorica sau arhitecturala pentru Salamanca, dar cu o legenda care mie mi-a placut. Zice-se asa:

Ca undeva prin secolul XIV, cand lumea inca vana animale cu sulita si mancau carne direct de pe animal, minunatul oras in cauza nu prea putea evolua. Si asta pentru ca il aveau in stapanire doua familii care, sa zicem ca nu prea se aveau la suflet. Nu se aveau la suflet in sensul ca distractia lor de weekend era sa mai omoare cate unul din familia rivala.

Si intr-o zi, ce s-a gandit una din familii pe la pranz? Sa omoare fiii celeilalte familii. Zis si facut. Si omorat, mai precis.

Va dati seama ca asta nu i-a cazut prea bine celei ca ii si nascuse pe cei doi, asa ca, femeie ambitioasa, s-a apucat sa ii urmareasca si ea pe fiii celeialalte familii. Si dupa vreo doi ani de perseverenta, i-a si prins, le-a retezat putin capetele si, mai sadica idn fire, le-a pastrat pe post pe bibelou in casuta ei din Plaza de los Bandos. Adica Piata Triburilor sa zicem, pentru ca familiilor nu prea merge.

Iata si inscriptia casei. O sa vedeti si in pozele urmatoare ca toate monumentele istorice sunt notate asa. Si aici avem o legenda dragutza. Stiti de Universitatea din Salamanca, una idntre cele mai vechi din lume. Va dati seama ca pe vremea in care erau trei universitati in lume si nu era spiru, nu era tocmai usor sa faci o facultate. Asa ca cei (putini) care terminau, scriau in semn de victorie, cuvantul "victorie" (how predictible is that?) pe peretii universitatii, cu sange de taur. Insemnele se mai vad si acum! Si o sa le vedeti si voi cat de curand!

Pana atunci, pupici sarcastici! :D

Episodul 3: Casa de las Conchas

2011-07-13T12:14:00.000-07:00

Hola!!!

Cum va ziceam acum doua zile, marti am vizitat orasul. Eu, cu un francez si cu ghidul. Si a fost MI-NU-NAT! Salamanca e unul dintre cele mai frumoase orase pe care le-am vazut. I se mai spune si orasul galben, din cauza culorii cladirilor, care sunt facute dintr-o roca foarte specifica regiunii. Acesta se exploateaza undeva la cinci kilometri de oras si are proprietatea de a fi foarte dura atunci cand este uscata, dar foarte maleabila atunci cand vine in contact cu apa. Ceea ce o face foarte potrivita pentru constructii.

Ce mi-a placut la ei e ca daca cladirile istorice sunt dintr-un material, atunci si blocurile noi de langa usnt din acelasi material. Fara termopane, fara slipici, fara zgarie nori. Decent, frumos si fooooarte placut la vedere.

Printre altele importante de stiut e ca Salamanca e un oras care s-a dezvoltat fantastic in secolul XVI, de aceea majoritatea cladirilor istorice dateaza de atunci si ca se intretine din scolile de spaniola (Salamanca e orasul in care vin cei mai multi straini sa studieze limba), din Universitate (are una dintre cele mai vechi universitati din lume, alaturi de Sorbonne si Bologna) si din turism. La cati colegi chinezi am eu la scoala, cred ca de fapt China e principalul finantator.

N-o sa am eu timp sa va zic tot ce mi-a zis nenea ghidul din prima si nici sa va arat toate pozele o data (nu de alta, dar am facut vreo 200), asa ca o luam pe rand. Azi incepem cu Casa de las Conchas, mai precis Casa Scoicilor. Si o sa vedeti mai jos de ce.

Casa a fost construita de Rodrigo Maldonado, cavaler din ordinul Santiago, ca un cadou de nunta pentru sotia sa, Maria de Pimentel. Mai precis tatal lui a comandat constructia casei for the newly weds.

De ce are scoici, cand marea e in Portugalia? Ma rog, oceanul... zice-se ca ar fi un simbol al ordinului de Santiago, cu toata ca scoica era si simbolul celor din familia Pimentel.

Fatada Casa de Las Conchas. Observati va rog si geamurile!!!

Dar sa vadeti ca Casa de las Conchas (iertata fie-mi cacofonia), nu e singura. Adica fix la patru metri in fata gasim La Clerecia, un fel de fiica a Casei Poporului, daca e sa judecam dupa marime. Clerecia este o veche (as in sec XVI veche) scoala crestina, cu manastire, biserica si tot tacamul, ridicata de ordinul calugarilor iezuiti. Si cum cele doua sunt mult prea aproape, turistul de rand (ba chiar nici salamantinul), nu poate vedea decat o parte din minunata fatada a Clereciei, minunat decorata. Cum vine treaba asta? Pai tot cu istoria are legatura...

O parte a fatadei (cea care se poate poza de la 4 metri :D)

Alt unghi

Zice-se asa: ca iezuitii aveau in plan, pe langa sa construiasca bunica Catedralei din Rheims, sa darame bunatate de Casa de las Conchas. Faza e ca bietilor calugari nu prea le-a iesit pasenta, dar au dat nastere unor legende dragutze in incercarea de a o face.

Spre exemplu, circula vorba prin popor, ca sub fiecare scoica ar fi cate un banutz de aur. Inainte sa sariti sa daramati scoicile, lasati-ma sa va linistesc: treaba e ca probabil calugarii se stiau cu Melvin Mencher si cu Zvonurile lui si au lansat minunatie de porumbel ca poporul hamesit sa sara si sa darame la casita in locul lor, iar ei sa iasa cu treaba rezolvata si sa nu miste prea mult.

Alta explicatie ar fi ca minunatii calugari au incercat sa-i mituiasca (desi nu prea era cazul) pe cei din familia Maldonado cu bani ca sa o darame.

Si in final, ultima explicatie ar fi faptul ca fiecare breasla de zidari avea o marca proprie (ca un fel de medalie sau de semn), pe care o lasa ascunsa in cladire. Si zidarii Casei de la Conchas nu faceau exceptie.

Momentan, Casa de las Conchas e biblioteca publica si orice vrea poate sa o viziteze. Are o curte interioara frumoasa, cu fantana (cum altfel?!) si decoratiuni frumoase.

Curtea interioara

Fantana

Si ca sa vedeti cat de inginereste si inovativ o ardea lumea atunci, ia uita-tiva la poza asta:

Ideea sta in felul urmator. Pe gurita creaturii curgea apa care se strangea pe acoperis in urma ploilor si se scurgea in fantana din curtea interioara (care pe vremuri era mai mult un put), ca oamenii sa aiba apa. Now ain't that smart? Deasupra animalutului observati si blazonul familiei, asezat confortabil pe o scoica!

La Clerecia functioneaza ca biserica (Salamanca e un oras foarte religios. La tot pasul dai se cate o biserica. Si de cate o scoala, dar asta e alta mancare de peste). E deschisa duminica (o sa merg duminica sa ma conving de asta :D) si inca se mai fac nunti in ea, dupa cum a tinut sa ma informeze Esperanza, receptionista de la camin :)

Pentru ca cele doua cladiri sunt foarte apropiate, dupa cum am mai zis, nu prea ai cum sa ii admiri fatada in intregime, dar daca te cocoti la etajul Casei de las Conchas, vezi si jumatatea de sus!

Dragii mei, acestea au fost povestile de azi! Ne auzim si maine cu altele! Pana atunci, ramaneti cu pozele!

Acoperisul curtii interioare

Cam astea ar fi blazoanele celor doua familii, Maldonado si Pimentel, pe care le gasesti peste tot pe cladire si prin cladire, insa nu as sti, in incultura mea sa va spun care si cui apartine! Stiu insa sa va spun ca daca forma scutului sau a blazonului este putin curbata spre inafara, inseamna ca sangele familiei nu e prea pur (adica, la un moment dat al existentei lui, s-a mai combinat si cu sange de-al neamului cameristelor).

Episodul 2: Bienvenido en Salamanca! Hola Colegio Delibes!

2011-07-11T02:56:00.000-07:00

Hola a todos!

Azi ma gasiti cum nu se poate mai fericita! Asta desi m-am trezit pe la 7. La 8 m-am prezentat la minunatul Colegiu, care este super mega dragutz, cu oameni la fel de dragutzi! Si am dat testul!

Ca sa va amintesc si ca sa ma laud, eu am facut in tara A1 si A2.1. Se vede insa treaba ca in urma testului am fost pusa la grupa de B2.1.

In prima instanta am crezut ca e o greseala. Dar NU!!!! Tanti a zis ca testul a fost la nivel de B2.1 si raman la B2.1! Adicalea cum s-ar spune am sarit 4 module, in persoana lui A2.2, B1.1, B1.2, B1.3, pana la B2.1! Adica in loc sa dau fix 608 euro si sa imi ia un an sa le fac... nu le mai fac!!!! Deci, cum s-ar psune, azi nu sunt deloc modesta si afirm ca ma cam pricep!!!! :D

Iata si poza de care sunt exagerat de mandra. Mai am putin si mi-o pun ca poza de profil pe FB! :D

Asa, la colegio e cam dragutz. Azi am primit o mapa cu tot ce trebuie sa stiu si cu programul lunii, o carte cu conjugarea verbelor, pix si tricou :D

Salile sunt dragutze si lumionoase, avem si curte interioara cu fantana arteziana, si biblioteca si 20 de iMAC-uri sa stam pe net si wireless si tot tacamul!

Printre activitatile de saptamana asta se numara si o excursie prin oras, care va fi maine (deci maine avem poze!!!) si excursie in Portugalia, care va fi in weekend! :D

Dar m-am luat cu vorba si nu v-am zis de camin. Nu mai retin ce v-am zis aseara, ca eram cam somnoroasa, dar stau singura in camera. Si imi cam convine :D Camera e micuta si decenta si chiar curatica. Si o puteti vedea aici!

Aici fiind patutul de printesa. Lipseste ursuletul, dar rezolvam in curand!

Coltul de studiu!

Dulapul si raftul, nefolosite deocamdata, pentru ca nu stiu daca o sa map una sa ma mut sau nu!

Siiiii.... partea cea mai importanta! Voi, blogul si FB!!! In persoana mini laptopului meu!

Ahhh! Si am si balcon! Si balconul, nu stiu de ce, are o ditamai narghileaua!!!

De la balcon...

...si IN balcon!
Toata lumea e exagerat de dragutza, mancarea e buna, iar din ce am vazut, orasul e minunat!!! Cromatica e superba, stilul arhitectural la fel! Dar despre asta discutam maine!

Deeeci, I'm soooo happy! Ziua de azi mi-a cam priit! Si nu a trecut nici jumatate!

Buna seara Spania, buna seara Salamanca!

2011-07-10T14:33:00.000-07:00

Am ajuns. Am trecut prin multe, dar am ajuns. Si deocamdata e bine. Sper sa continue si mai bine.

Cand am coborat din avion, am mers jumatete de ora prin aeroport, pana la lifturile, scarile si labirinturile care duceau la metrou. Am luat metroul si am mers vreo 10 minute, pana la la locul de unde mi-am luat bagajul de cala. Dupa cat am mers, eram sigura ca bagajul meu e undeva in China. Nici nu stiti ce fericire am simtit cand mi-am vazut trollerul cu floricele verzi venind pe banda.

Apoi am luat autobuzul, pana la terminalul 1, de unde trebuia sa iau autobuzul spre Salamanca. Mi-a luat o vesnicie pana sa gasesc statia corespunzatoare. Urma sa mai astept o ora jumatate pana la urmatorul. Si, intreband in stanga si in dreapta, am aflat ca sunt cam slabute sansele sa si merg cu el, dat fiind faptul ca nu am rezervare...

Asa ca am sunat la ei sa imi fac rezervare. Dar pentru ca era ceva linie speciala, nu putea fi apelat de pe numar de Romania. Ganditi-va ca am gasit un om atat de dragutz incat mi-a dat telefonul lui sa sun, mai ales ca am stat pe hold vreo 10 minute.

Dupa toate astea mi s-au spus ca mai sunt doua locuri disponibile, dar ca nu pot sa fac rezervarea telefonic, ci doar online. Il sun pe Marius, nu raspunde, o sun pe Maria, incearca amandoi sa-mi faca rezervare daaaar, surpriza! Nu se poate! Dau fuga in aeroport (adica inauntru, unde era wi-fi) si incerc sa-mi fac si eu, dar, ce sa vezi?, nici eu nu am putut!

Imi zic ca mai stau jumatate de ora (trecuse deja o ora) pana vine autobuzul si poate, poate am noroc. Dar nu am avut...

ASa ca, ia din nou aeroportul la piciorul, pret de doua terminale si du-te pana la metrou.

Am mers cam o ora cu metroul pana la ceva autogara din Madrid, un fel de autogara Voiajor combinata cu Gara de Nord. Multa, multa mizerie, mirosuri oribile, agitatie si tot felul de oameni. Ajung la 15:55. La 16 pleca autobuzul. Dar stai! Nu am bilet! Si biletul nu il iei de la sofer, ci din alta parte, deci hmm... nu ai timp sa faci asta in 5 minute, asa ca il iei pe urmatorul.

La 16:02 eram fericita posesoare a unui bilet de autobuz pana la Salamanca, cu plecare la ora 17.

Intre timp sunt lesinata de foame si de sete. Imi iau o apa plata al carei pret nu vreau sa il aflu in lei si un sandwich. Mai precis un croissant cu o felie de usnca si alta de cascaval. Total scarbos dar la momentul respectiv mi s-a parut cea mai delicioasa chestie!

Rugandu-ma de toti sfintii sa nu adorm pe peron dupa ce carasem pret de cativa kilometri doua valize de dimensiuni considerabile, trece si timpul si ma urc in autobuz, unde am adormit ca un bebelus.

Am ajuns si in Salamanca, un oras care pare absolut superb din ce am reusit sa vad.

La camin m-a primit bucatarul, pentru ca altcineva nu prea mai era. Mi-a dat o camera single in loc de oduble, si sper sa ramana asa, pentru ca a inceput sa-mi placa tare mult!

Caminul e de fapt intr-un bloc de apartamente de mosnegi, si v-ati distra copios sa vedeti regulamentul! Dar acum mi-e taaare somn si las asta pe maine!

Va pup sarcastic! Tineti-mi pumnii maine dimineata pentru ca de la 8 am testul de nivel!!!

Oamenii mei dragi, cu care nu ma vad cu anii

2011-07-04T15:21:00.000-07:00

Azi am vorbit cu Tudor. Asa, pur si simplu, a intrat pe mine pe mess sa vada ce mai fac. Nu am mai vorbit cu el de la ziua mea. Inainte de asta mai vorbisem de ziua lui. Si ne-am vazut prin august anul trecut. Dar nu conteaza.

Pe Tudor il stiu din clasa a zecea, de la Ciric. Niste sobolani imensi, broastele de la dus si felia de castravete murat pe care o serveam la pranz ne-au adus impreuna. Apoi el a fost Piticul meu, desi nu eram eu Alba ca Zapada (Adi Carneciu should know better :D)

El era in Ploiesti si eu la Mures, eram in liceu amandoi, e lesne de inteles de ce nu ne vedeam. Dar vorbeam muuuult. Mult mai mult ca acum :D

Ce am observat insa azi, atunci cand vorbeam e ca indiferent ca trec trei zile, doua luni sau un an, ca noi nu mai stim unde lucreaza celalalt sau daca mai lucreaza, ca nu mai stim nimic nou din viata personala, noi tot vorbim la fel, asa... de parca au trecut doua minute de cand ne-am terminat convorbirea anterioara. Noi suntem tot prieteni de-o viata desi ne stim numai de cativa ani, noi ne bucuram tot timpul unul pentru altul si vorbim de parca nimic nu s-ar fi intamplat. De parca am lua din nou pranzul impreuna, asa cum am facut-o si ieri, si alaltaieri, si toata saptamana.

Cand vorbesc cu Tudor stiu ca pot sa ii zic orice si orice mi-ar spune parca deja stiam si mi se pare normal sa aud. Daca vorbesc cu Tudor nu conteaza ca au trecut ani sau zile. Asta nu face nici o diferenta. Important e faptul ca vorbim unul cu altul si ca suntem la fel. Si ca nimic nu e ciudat, chiar daca au trecut ani.

Silvana e ceea ce unii numesc cea mai buna prietena sau my BFF, asa, cu un aer de cool. Oamenii se mandresc cu prietenii de zeci de ani, nascute inca de la gradinita. Cum eu am facut gradinita, generala, liceul si facultatea in locuri diferite, mi-e cam greu sa ma laud cu asta.

Silvana mi-a fost colega de clasa. Si am trecut prin muuulte impreuna :D Ea a fost tot timpul cea mai matura dintre noi. Silvana nu a dat niciodata impresia de mama autoritara, dar a stiut tot timpul sa ma faca sa o respect. Ce mai, e foarte rationala fata si are o mare putere de a-i influenta si pe ceilalti :D

Am venit amandoua la Bucuresti. O buna perioada de timp m-a tinut la ea si mi-a dat de mancare, am dormit in acelasi pat si mi-a facut chiar si un sertar la ea in camera.

Silvana are un program care ar falimenta orice call-center. Nu dai niciodata de ea daca o suni doar cu intntia de a-i da buna-ziua. Insa cel mai important fapt e ca daca o suni la 2 noaptea plangand si ii spui ca ai nevoie de un loc unde sa dormi, ca prin minune, Silvana iti raspunde la telefon. Desi ne despart doar cateva statii de metrou, ultima oara ne-am vazut de Revelion si acum ne chinuim f tare sa ne vedem zilele astea! Dar ideea e la fel. Noi nu avem nevoie sa ne vedem zilnic sau sa vorbim de trei ori pe zi la telefon. Stim foarte bine ca daca una dintre noi are nevoie de cealalta, e acolo langa ea. Asa, ca si cum ai pocni din degete.

Ei, si daca stii ca toate astea se intampla, ce importanta mai are ca nu reusim sa ne vedem zilnic sau saptamanal?

Ionela mi-a fost colega de banca trei ani. Dupa liceu, ea a mers la Cluj si eu am venit in Bucuresti. Am reusit sa fac performanta de a ajunge de doua ori la Cluj!!! Si zilele astea, ea cu Rares vin pentru a doua oara la Bucuresti! Nu e mult, da' tot e ceva. Cu Ionela vorbesc cam o data la 2,3 saptamani. Si vorbim!!!! Pe fundal se aude tot timpul Rares: "Mai aveti?", "Nu v-ati saturat?", "M-am plictisit". Desi daca as vorbi cu el, tot cel putin o ora mi-ar lua.

Cu ei doi ma distrez teribil. Daca vorbim o ora, e clar ca 30 de minute radem. De obicei ne punem la curent cu ce se mai intampla in vietile noastre, ce mai fac fostii nostri colegi, apoi injuram sistemul de invatamant. Fiecare cu nebunii lui :D

Sa vorbesti cu Ione si Rares e o gura de aer. E cel putin o ora in care ma simt iar ca la liceu. Fara griji, ironizand pe toata lumea, razand de orice prostie.

La Cluj e si Ioana. Nici cu ea n-am norocul sa ma vad prea des, dar multumim Domnului pentru telefoanele mobile!!! Ioana e psihologul meu. Ioana a trecut printr-o mie de chestii. De fiecare data stau si ma intreb cum de mai e intreaga si cat mai rezista? Job, doua facultati la zi si o mie de probleme. Si culmea, in toate discutiile, tot eu sunt victima :))

Ioana are o putere fantastica sa ma monteze si imi ma de fiecare data o energie fantastica!!! Mi se pare una dintre cele mai puternice si mai intelegatoare persoane.

De cand o cunosc, mi se pare un fel de fairy godmother. Nu exista data sa vorbim la telefon si sa nu ma faca sa-mi revin complet, sa-mi dea o pofta fantastica de viata, un sentiment de bine si o energie nemaipomenita!

Last but not least, Mirela. Cu Mirela vorbesc toate prostiile. In a good way. Cu ea am o mie de subiecte de discutie. Noroc cu cate un concert sau un eveniment si ne mai vedem si noi. Si promit aici pe blog, ca dupa Spania merg sa o vizitez la Sibiu.

Mirela e fata strangatoare. Imbina calitati de la fiecare din cei de mai sus. Daca nu vorbim doua luni, atunci cand o facem, o facem ca si cand am fi vorbit ieri. Parca stim totul una despre cealalta. Pe ea o sun sa ma plang de scoala, cu ea ma ditrez, ma sfatuiesc de viata, de scoala, o facem pe cultele, pe doamnele, pe divele, pe fashionistele, pe gospodinele.

Cu Mirela sunt eu fara nici un fel de scuza, de retus sau de fard. Fiecare zice ce o taie capul si nu se supara nimeni. Cu Mirela o sa discut aceleasi chestii in aceeasi maniera si peste 50 de ani si o sa fim la fel de degajate.

Asadar, nu distanta sau timpul petrecum impreuna face o prietenie adevarata. Ci cu totul alte lucruri. Sa nu credeti ca pe Tudor il iubesc mai tare pentru ca am inceput cu el. Nu, ordinea e complet aleatorie. Pe fiecare il iubesc la fel, in felul lui si in felul meu. Si stiu ca viata mea nu ar fi la fel fara ei. Fara amintirile care ma leaga de ei, fara convorbirile cu ei, fara intrevederile (asa scurte cum sunt) cu ei, fara gandurile catre ei si de la ei, fara ce inseamna ei!

My darlings, to all of you, my LOVE!

De astăzi, cu acte în regulă!

2011-06-27T15:46:00.001-07:00

Bine, de fapt din 25. Dar cum 25 a picat sâmbăta... e de astăzi. Dar s-o luăm cronologic.

Ultima mea postare a fost pe 25 decembrie. A naibii dată fatidică! Vă spuneam atunci că nu fac liste între ani, dar că pentru anul acesta am câteva chestii în plan. Îmi face o deosebită plăcere să vă anunț că mare parte dintre ele s-au și îndeplinit.

Așadar, deși nu mi-au luat ghetuțele roșii de la Chou Chou, mi-am luat licența!!!!! Puțin probabil să merg în vacanță în Egipt, că parcă n-aș vrea să-l am tovarăș de drum pe nepotul lui Bin Laden, în schimb, ladies and gentlemen, me voy en Espana de vaccaciones!!! Ei bine, nu-s chiar vaccaciones, ci cursuri. Asta ca o confirmare a faptului că da, m-am apucat de spaniolă, am făcut primele module aici și urmează să mai fac încă unul în Salamanca!

Finnaly, să ajungem și la ceea ce ne interesează. Pantofi de la Irregular Choice nu mi-am cumpărat, dar am avut norocul să primesc cadou o pereche (thanks to my kind cousin Maria) siiiiiiiiii...........pa-pa-pa-pammmmm I have a job!!!!!

Povestea e cam așa: sfârșit de aprilie. The Public Advisors anunță pe FB că doritorii pot aplica la un internship pentru Avanpremiere.
Weekendul dinainte de 1 mai: trag de Marius si de Gabi sa ma ajute cu proiectul (thank you both, you pieces of cake :D).
Vineri noaptea: o oră până când expiră deadline-ul. Îmi rod unghiile și mă apucă trepidațiile. Reușesc să-l termin și, după mai multe încercări, reușesc și să-l trimit.
Sâmbătă, Brașov. Duminică Brașov și apoi Reghin. Duminică seara. Sună telefonul. E Raluca. Îmi spune că mă așteaptă la ei de luni. Încerc să-mi păstrez calmul. Închid telefonul și apoi țopăi de fericire. Podeaua Bibliotecii Municipale Reghin nu rezistă. Continuu să țopăi. Condimentez cu un râs necontrolat.
Drum spre București. Poză și descriere. Precizie pe touch screenul telefonului în curbele din Pădurea Bogății. Rugi pentru semnal. Le trimit.

Prima zi la Public Advisors. Iau un taxi. Taximetristul nu știe strada. Rătăcesc aiurea prin ploaie. Îmi cunosc colegii de internship. Sabrina, Alexa, Adriana și Bo$$. Primesc niște taskuri de la Lidia, apoi fug la examen.

A doua zi trimit mailuri și sun diverși necunoscuți cunoscuți.

Vine ziua mea. Mâncăm bomboane până la refuz și apoi fugim la MNAR. Între două telefoane și două liste de intrare, cineva ne coafează. Apoi intrăm la machiaj. Apoi e multă, multă agitație. Apoi se încheie...

Revenim luni la birou. Comunicate și follow-up. Comunicate și follop up. Monitorizări. Poze. Iar follow up.

Vine din nou luni. E seară. Sună Raluca. „Ce faci mâine seară?” ... „Merg la spaniolă, de ce?”... „Aaaa... păi vroiam să te luăm la Sibiu cu noi!”

E de la sine înțeles că am ales varianta 2. Și am mers la Sibiu. Și apoi am tot rămas pe lângă Public Advisors. Și văzând fetele mele că eu nu mai plec, m-au chemat să rămân la ele. C-apăi no... dacă-i musai, cu plăcere! Și-a început și perioada de probă. Și s-a dus la fel de repede ca și AVA. C-așai în tenis!

Deci da. Din 25 ale lunii, sunt cu acte în regulă. Cum ziceam: de azi, cu acte în regulă! Să mă prindă pensia acolo!

Vă pup sarcastic!

2011

2010-12-25T13:58:00.000-08:00

Nu fac liste intre ani. Si nici nu-mi propun diverse chestii. In schimb, despre 2011 stiu cateva chestii.

O sa-mi iau licenta.
O sa dau admitere ca sa intru la master.
O sa invat spaniola (am strans deja banii :D)
O sa ma bucur mai mult.
O sa am haine mai frumoase si outfituri mai reusite.
Nu o sa fiu (niciodata) o trista cu parul lung si atat, strans intr-o coada de cal depresiva. O sa am cele mai traznite frizuri, cu formele cele mai ciudate, o sa fiu mandra de ele si nu o sa-mi vopsesc niciodata parul.
O sa-mi cumpar ghetutele rosii de la Chou Chou. Adica astea
O sa-mi cumpar si alti papuci de la Chou Chou. Poate si de la Irregular (da Doamne!). Poate chiar stilettos.
Daca la mine la facultate se face banchet, o sa-mi cumpar o rochie de la Chotronette. Poate chiar asta
O sa-mi gasesc un job (e cazul!!!).
O sa citesc mai mult.
O sa socializez si mai mult.
O sa incep sa ma fardez (cateodata :D).
O sa merg in vacanta in Egipt (cel putin asa planuiesc).

Acestea fiind zise, va doresc sa va indepliniti si voi intreg wishlist-ul. Daca aveti vreunul.

Urban culture

2010-11-24T10:55:00.000-08:00

16:37. Rush hour la Unirii 2. Tanti cu vocea nazala anunta ca la linia doi soseste tren pentru directia Preciziei - cartierul Militari. Lumea incepe sa se imbulzeasca pe peron, mai mai sa cada pe linie. Metroul intra in statie. Parca toti vor sa respire pe el. Sunt si mai maniaci. Se deschid usile. Incep coatele in stomac pentru un loc pe scaun.
In fine, intram cu totii in metrou. Unii din noi mai prindem si loc. "Atentie, se inchid usile". "'rmeaza statia Izvor, cu p'ron pa partea dreapta". Si plecam. In mijlocul vagonului, tinandu-se cu o mana de bara, sta un cersetor. Are o caciula neagra, trasa pe ochi, un palton pana sub genunchi, pe sub care se vede o bluza de training, pantaloni si pantofi sport murdari. Au fost odata albi. La fel si manecile bluzei.
Incepe sa explice ceva audientei, dar castile mele sunt adanc bagate in urechi. Prind din zbor ca il cheama Marian si ca urmeaza sa ne spuna niste poezii scrise si interpretate el. "Fun!", imi zic eu in sinea mea, si imi dau castile jos repede.
Si incepe prietenul Marian poezia. Poezie cu versuri, ritm si chiar si rima!!! Poezie care dureaza cam pana pe la Eroilor!!! Am uitat sa va spun ca atunci cand Marian s-a referit la interpretare, probabil se gandea la cea scenica. Pentru ca, statea dragul de el cu pantonul pe el, lalai, cu ochii in pamant si caciula pe ei, cu mana de bara si cu picioarele intr-o pendulare permanenta, intr-un fel de pas de hora.
Versurile mi se pareau geniale. Geniale asa, Minulescu style. Marian isi povesteste viata, trecand in revista data nasterii, invocandu-l pe Nichita, mentionand adresa (nu bag mana in foc ca am retinut corect, dar cred ca era "La Intercontinental, in canal") si originile. Zice ca ar fi vrut sa fie si el fiu de presedinte si sa fie scolit, dar nu e vina lui ca s-a nascut pe strazi.

Si nu va feriti de mine
Caci va feriti de voi in sine
Si stiti ca nu este bine
Sa va feriti de orisicine.

Eu as zice ca poezia lui Marian era mai mult doina sau bocet, si as trece strofa de mai sus la categoria refren. Nu de alta, dar a repetat-o de cateva ori. Si incheindu-si poezia cu versurile de mai sus (din nou), Marian purcede la a ne povesti si altele. Auditoriul lui (un cuplu la vreo 50 de ani) e in delir. El s-a oprit din citit Libertatea si rade fericita, oarecum admirativ. Trebuie sa recunosc, rad si eu. Interpretarea lui Marian, cu ticurile si dictia lui lipsa, mi se pare geniala.

"Aceasta poezie pe care urmeaza sa v-o spun, nu este scrisa de mine, ci de un alt poet."

Primul meu gand a fost ca o fi vreun alt prieten. Nici pomeneala!

"'rmeaza statia Politehnica, p'ron stanga". Si Marian incepe...

A fost odata ca-n povesti, a fost ca niciodata,
Din rude mari imparatesti, o preafrumoasa fata.
Si era una la parinti si mandra-n toate cele
Cum e fecioara intre sfinti si luna intre stele

Asadar, celalalt poet e Eminescu. Un anonim si asta, comparat cu Marian, steluta de la metrou, cu poeziile scrise si interpretate chiar de el.
Dar Marian nu e doar poet si interpret. Marian e vizionar. E om de marketing. Stie ca Luceafarul prinde la metrou. Il recita si colegul cersetor de pe cealalta tura. Si uite, in plus de asta, tanti blonda si barbata-su i-au dat 5 lei. Basca i-au zis si "bravo"!

Minunatie de rochie

2010-11-15T13:46:00.000-08:00

Dragii mei, in weekendul asta am fost la un botez si am purtat o rochie minunata, semnata Chotronette. M-am laudat de o mie de ori cu ea, probabil deja devin plictisitoare si obositoare, dar cum sa nu te lauzi cand ai ocazia sa porti o astfel de minunatie?
Rochia e din saten si dantela si e FOARTE frumos lucrata! Nu vezi nici o cusatura, nici un surplus de material, nici macar fiermoarul!
Vi le recomand cu tot dragul pe Silvia si pe Laura, doua fete foarte talentate, creative si serioase! Rochia mi-a venit a doua zi dupa ce am depus banii, prin curier rapid. Nu am stat sa astept saptamani intregi, gandidu-ma ca cineva s-a facut ca imi trimite o rochie.

Mii de multumiri fetelor de la Chotronette!

Si acum, sa va arat si niste poze, ca sa vedeti ca laudele mele nu sunt degeaba!

Va pup sarcastic!

Opera de la metrou

2010-11-03T04:13:00.000-07:00

Aseara am facut ceva tare dragutz. Am luat metroul pana la Universitate, am iesit in pasaj si am ascultat-o pe mezzosoprana Claudia Maru Hangiuc, acompaniata de formatia academica de camera Brass Quintet Bucuresti.

Evenimentul mi s-a parut cel putin laudabil. Intr-un curent care practic te matura din fata lor, intr-un frig teribil cu zgomot de metrouri si oameni grabiti, sapte oameni au cantat minunat si s-au auzit perfect. Fara nici un fel de sonorizare. Incadrati de patru stalpi de sustinere din pasaj, in frac si cu papion, cei sapte oameni n-au facut de cat sa cante minunat si sa se bucure de aplauze. N-au schitat nici un gest de frig sau de nerabdare. Mezzosoprana n-a schitat nici un gest cand pustiul de 13 ani din primul rand tragea in sila dintr-o tigara, intr-o incercare disperata sa para cool. A stiut ca e doar un taran si a cantat minunat mai departe.

Asadar, nu e nevoie de sali pompoase, scaune de plus, gong si scena pentru cultura si frumos. Unii se multumesc cu un pasaj aglomerat, frig si scaune pescaresti.

Felicitarile si tot respectul meu pentru acesti oameni!

Daca vreti sa ii vedeti si voi, va spun ca vor mai avea o reprezentatie tot la metrou, lunea viitoare, in 8 noiembrie.

Constatare

2010-09-30T12:23:00.000-07:00

Daca barbatii intorc capul dupa tine pe strada, atunci arati bine.
Daca femeile intorc capul dupa tine pe strada, atunci arati EXTRAORDINAR!

ADOR Noaptea Agentiilor

2010-09-29T04:28:00.000-07:00

Am fost si la Noaptea Agentiilor. Din pacate, am ajuns abia pe la 22, cand probabil partea cu discursurile se cam sfarsise. Dar am prins partea de socializare si discutii, care a fost foarte ok.
Prima pe lista a fost Leo Burnett. Muuuuuulta lume si mare aglomeratie la ei, asa ca n-am apucat decat sa le admiram peretii foarte misto desenati (stiti voi desenele de pe site-ul lor? Ei, asa era si pe pereti!) si am plecat spre MB Dragan.A fost destul de ciudat sa cauti o agentie de publicitate si sa gasesti o cladire pe care scrie mare "Banca Feroviara" (apropos, voi stiati ca exista asa ceva?), dar sediul era chiar dragutz. Un apartament maaaaaaaaaaare (ce-i drept, cu vecini :D), unde era spatiu si pentru un protest, aranjat frumos si cu o biblioteca plina de bunatati! Cei de acolo erau foarte dragutzi si sociabili si au stat de povesti cu toata lumea, basca ne-au mai dat si limonada! :D Ne-am incheiat vizita si pe aici dupa aproape o ora si am mers spre Saatchi&Saatchi.
Aici un spatiu chiar mai mare, cu niste pereti la fel de interesanti ca ai celor de la Leo. Un raftulez cu trofee (care era de fapt mare cat Casa Poporului), printuri facute de ei, multa culoare si o curte plina ochi. Un DJ care intretinea atmosfera si proiectii. Very nice!
Si cum ora era tarzie si evenimentul se cam apropia de final, am dat fuga si pana pe Calea Rahovei, la Headavertising - cireseasa de pe tort. Un spatiu foarte foarte misto!!! Jos o sala imensa plina de scaune colorate. Sus intri prima oara intr-o sala cu perete pentru catarat si masa de ping pong, asa, ca pentru oameni creativi. De aici intri intr-o sala maaaare, cu birouri, in mijlocul careia s-a improvizat, foarte fericit, o sala de sedinte. Care arata foarte bine. Evident. Printre si pe birouri e plin de lcrursoare care de care mai interesante: de la figurine din fimo pana la LEGOOOOOO!!!! Si aici se termina povestea pentru ca, din momentul in care am pus mana pe lego, mi sa rupt filmul si nu s-a mai putut discuta cu mine!

Va pup sarcastic si va zic sa nu care cumva sa ratati data viitoare ADOR Noaptea Agentiilor!

Ce-mi face viata mai frumoasa

2010-09-25T11:17:00.001-07:00

Sa decorez.
Sa fac chestii mici si frumoase.
Sa am in dormitor o vaza cu flori colorate care miros frumos.
Sa ma uit la Grey's.
Sa calatoresc.
Sa cumpar cosmetice.
Sa cumpar haine si pantofi.
Sa ma uit pe bloguri de moda.
Sa ascult muzica si dansez cand nu ma vede nimeni. Sa-mi colorez unghiile in cele mai traznite nuante.
Sa ma imbrac frumos.
Sa fac cumparaturi saptamanale.
Sa mananc sanatos.
Sa beau coffe to go. Uneori.
Sa fac cadouri.
Sa visez.
Sa redecorez.
Sa imbratisez.
Sa citesc.
Sa discut cu cei dragi.
Sa rad cu cei dragi.
Sa merg la teatru.
Sa-mi depasesc limitele.
Sa scriu pe blog :)
Sa-mi fac ordine in lucruri si in ganduri.
Sa cunosc oameni noi. Sa ii reintalnesc pe cei vechi.
Limerence.
Sa stau pe plaja.
Sa ma gandesc la deshert.
Sa fac lucruri pe care nu le-am mai facut pana acum.
Sa port tocuri.
Sa invat o limba straina.

Freedom

2010-09-21T09:23:00.000-07:00

Am pozele! Si daca am pozele, atunci pot sa va povestesc! Plecarea din Bucuresti a avut loc undeva pe la amiaza, dupa-amiaza chiar. Am mers pe Cheia pana in Brasov. Acolo am mers si ne-am lasat bagajele la cazare si am luat la pas centrul, sa vedem si noi Biserica Neagra si sa si papam ceva.

Ne-am intors cumintei acasa, am facut nani si a doua zi am plecat spre Sinaia, la Peles si la Pelisor, doua castele absolut impresionante. Pelesul imbina mai multe stiluri si este cu adevarat superb. Desigur, scarile din fata mai ca se prabusesc, dar asta nu ne importa prea tare, dupa cum ar zice Caragiale. Interioarele sunt WOW!!! Noi am luat turul complet si dati-mi voie sa va spun ca a meritat fiecare banut. Am vizitat toate etajele, colturile, dormitoarele, baile, tot. Inclusiv mansarda si apartamentele lui George Enescu, Vasile Alecsandri sau a Patriarhului (de pe atunci, desigur).
Castelul are o sala de muzica si o sala de concerte, cu o orga destul de mare, unde regina canta impreuna cu Enescu. Concerte se mai organizeaza si acum acolo, si puteti merge si voi. Sigur, Regina nu mai presteaza la fel de des si nici nu auziti soloul lui Enescu :P, dar tot merita!

Deschis spre vizitare e si catelul Pelisor, o miniatura a Pelesului. Daca e sa va dau un sfat, atunci v-as sugera sa incepeti cu Pelisorul cand vizitati, chiar daca din punct de vedere cronologic e cam invers. Ideea e ca, dupa ce vedeti minunatie de Peles, Pelisorul, oricat de minunat ar fi, o sa vi se para un soi de cabana, sau, mai bine zis, un refugiu.

Se gasesc insa si aici lucruri sa va surprinda. De exemplu, dormitorul si camera de aur.
Pe langa cele doua castele, mai exista si un al treilea: castelul Foisor. Foisorul nu este deschid publicului, pentru ca Ceausescu a facut o fapta buna si l-a transformat in resedinta lui de vara. Si cum obiceiurile bune nu pier, acelasi castel este pastrat si azi pentru protocol.

Asa. Dupa ce am terminat cu cele doua castele, am dat fuguta in statiune (Sinaia), la o plimbare scurta si ceva de papa. Am gasit niste ATV-uri de inchiriat si am dat fuguta cu ele pana la cota 1400. Trebuie sa stiti ca nenea cu ATV-urile organizeaza si excursii cu masini de teren de 6 persoane pana la Babe. Eu una m-as duce!

Ei, si dupa ce ne-am intors din Sinaia in Brasov, am mers la o sala de jocuri pentru relaxare. Am constatat ca when it comes to bowling I suck, asa ca m-am reprofilat. Despre biliard stiam deja ca nu ma descurc, asa ca am stat si am asistat. si cam atat :D

Ne-am intors cuminti la apartament, dar parca ni s-a facut foame. Asa ca am comandat o pizza, si... iata cum stiu brasovenii sa manance!!!

Va inchipuiti ca dupa asemenea cina am adormit ca niste bebelusi. Ne-am trezit a doua zi de dimineata, pentru cea din urma aventura: AVENTURA PARC! Trebuie sa incep prin a va zice ca locul asta chiar isi merita numele! Si de asemenea, trebuie sa va sfatuiesc ca nu cumva sa-l ratati daca treceti prin Brasov! Mie una nu mi-a fost asa de frica in viata mea, dar, totodata, mi-a placut enorm! Asa ca mai bine va las cu pozele! Restul le gasiti la mine pe FB. Si daca vrei sa stiti mai multe despre parc, googleluiti aventura parc Brasov!

Enjoy!

Concentrare maxima! sau "Asa arat cand imi spun rugaciunile!"

OK. Toate chestiile alea se miscau ingrozitor, numai eu eram teapana si mi-era frica si sa respir!

Stairway to heaven?! I'd wish!

Ce e in capatul scarii groaznice? Ceva si mai groaznic, desigur!

Unul dintre cele mai infricosatoare momente din viata mea. Literally. Chiar daca acum imi pare super fun! Si chiar daca probabilitatea sa patesti ceva acolo e -5%

Cum sa te simti in siguranta la 11 metri deasupra pamantului sau partea foarte dragutza si interesanta a parcului

E mai greu pana cand iti gasesti curajul sa te urci si sa-ti dai drumul. Dupa aia e... VIIIIIIIIIIIIS!!!!

What I’m gonna live for? What I’m gonna die for?

2010-09-17T14:37:00.000-07:00

And so I'm back. Excursia la Brasov - Sinaia a fost minunata! Am o gramada de chestii de povestit, dar musai sa vi le arat cu poze, ca sa ma credeti pe cuvant! Si cum pozele o sa mai intarzie putin, o sa intarzii si eu putin cu detaliile. Pana atunci insa, va las cu o melodie de care m-am indragostit recent. Enjoy!

Trip

2010-09-15T00:41:00.000-07:00

Astazi m-am trezi la 8:30. MARE realizare si complet necarcteristic! Ideea sta in felul urmator: plec la Sinaia si la Brasov si pana acum am facut sandwich-uri si bagaje! So, vineri ma intorc cu poze si impresii.

Va pup sarcastic!

Game over

2010-09-12T14:59:00.000-07:00

Am terminat. Am terminat de vizionat si ultimul episod din sezonul 6 din Grey's Anatomy. Acum stau si imi rod unghiile pana in 23 septembrie cand va aparea primul episod din sezonul 7. Sper sa pot sa-l vad :D
Well... opinions so far... you should definetely see it! I loved it and I can't wait for the new season!
So, daca tot am impartasit asta cu voi, sa va las cu ceva frumos si siropos: Alex's vows!

Today’s the day my life begins. All my life i’ve been just me – just a smart mouth kid. Today I become a man, today I become a husband, today I become accountable to someone other than myself. Today I become accountable to you, to our future, to all the possibilities that our marriage has to offer. No matter what happens I’ll be ready for anything, for everything. To take on life, to take on love – to take on possibility and responsibility. Today Izzie Stevens – our life together begins and I for one can’t wait.”

Ignoranta + analfabetism = LOVE

2010-09-09T15:20:00.001-07:00

In luna ianuarie a acestui an am avut un post despre limba romana. Pe care, repet, o IUBESC! Scrisa corect, fireste. Am scris acolo conjugarea verbului A FI, care, aparent, este o enigma pentru multi dintre noi. O doamna reporter s-a ofuscat cateva posturi mai tarziu, dar sper ca macar a invatat ceva.
Aparent insa, mesajul nu a ajuns chiar la toata lumea. Dupa cum spuneam, ma adresez tuturor: elevi, studenti, jurnalisti, profesori etc. Dragii mei, nu-i o rusine sa nu stiti, dar e o rusine sa fiti ignoranti.
Again, verbul A FI si conjugarea sa, le gasiti aici

P.S. Peste cateva post-uri vorbim si de plural. O alta mare enigma!

Random

2010-08-21T17:56:00.001-07:00

Cateva chestii despre mine:

Nu vorbesc limba franceza. Am fost in Franta si a fost frumos. Doar ca nu vorbesc franceza si nu mananc croissant la micul dejun.

Unii gusta chestiile pe care le scriu. Altii nu. Ceilalti ma considera o ingamfata. Ceea ce imi place :)

Nu vorbesc cu strainii. Nu-mi da add pe mess ca nu vorbesc cu pusti de 15 ani care au facut schimb de liste.

De obicei vreau nume. Te prezinti, spui ce vrei si poate realizez ca ar trebui sa vorbesc cu strainii.

I sometimes enjoy a bit of mistery.

Nu-mi verific adresa de gmail cu lunile. Dar cand o verific gasesc ceva interesant. Si de fiecare data zic ca o s-o redirectionez pe yahoo.

Stiu ca ar trebui sa verific surse si sa ma documentez, but sometimes I find it boring.

Nu am nici un pic de respect pentru oamenii care nu stiu sa scrie corect romaneste. Nici un pic!!!

Pot sa ma cert pana la stadiul de balci si ma balacaresc cu oricine pentru limba romana. Pentru ca o iubesc.

Urasc sa primesc sfaturi.

Cateodata imi place sa fiu mintita frumos. Functioneaza ca un drog. Stii ca nu face bine, dar stii ca intri in sevraj fara.

Vreau sa fac un master in PR, unul in gramatica avansata si o facultate de etnologie si folclor.

Vreau ca cele de mai sus sa nu ramana doar la stadiul de "vreau".

Mi-a placut "Mananca Roaga-te Iubeste".

Coelho mi se pare un idiot comercial.

And I never stop wondering: de ce intarziem atat de mult when we're handling urgent stuff?

Copacul e cel mai tare! Am zis!

2010-08-13T11:36:00.000-07:00

Copacul e cel mai bun! Am zis!

Am fost iar la degustare. De data asta am incercat copacul. E EXTRAORDINAR! Experienta... inedita, cum altfel? Pentru o obsedata de igiena, e destul de greu sa manance pe intuneric. Nu ne referim aici la indemanare si la impedimentele pe care lipsa luminii le aduce in procesul de... a manca :P, ci la faptul ca, spre deosebire de alte dati, nu pot analiza atent lingurita ca sa vad daca a fost spalata bine, si nici bolul... Important e ca inghetata a fost DELICIOASA!

Dar sa trecem la subiectul zilei de azi. Stiti voi ca experienta se numeste MAGNUMIZE YOUR SENSES. Adica, s-au gandit cei de la Magnum, daca un simt iti este atenuat (in acest caz vazul), celelalte functioneaza mai bine. Asadar, daca nu te distrage nimic, stai linistit sa iti savurezi inghetata, si te concentrezi mai mult pe gust.
Dar socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ. Cu siguranta cei de la Magnum au pierdut din vedere un element: stolul de pitzi...poance. In cazul domnisoarelor mai sus mentionate, lipsa unui simt a dus la explozia altuia. In sensul ca, in loc sa avem niste pitzi care isi mananca inghetata pe intuneric, am avut niste pitzi care urla pe intuneric.
De cum au fost aduse inauntru, au inceput sa rada bezmetic, mai ceva ca placa cu aplaudaci de la TV. Nu s-au oprit vreo cinci minute. Cand domnisoara a vrut sa le aseze la masa, a inceput rascoala...

"Vai, dar unde ne duceti, ca noi vrem sa stam toate, ca sa ne schimbam inghetata intre noi!!!!"
"Nu puteti sta toate, sunt mese doar de doua persoane."
"DA??? Pai atunci eu vreau sa-mi schimb meniul!!!!"

Raspunsul meu a fost ca, la cat de proaste pareau, domnisoara in charge putea sa le aseze si incaperi diferite, ca oricum nu-si dadeau seama. Dar ele radeau prea tare ca sa ma poata auzi.

Si vine si comanda, schimbata in prealabil de trei ori.

"Fataaaaaaaaaaa, am zmeura!"
"Fata, da-te incolo, da-mi ala inapoi, ca eu vroiam zmeura!!!"

Si pentru ca circul nu ma satisface intocmai si tocmai imi terminam inghetata, am iesit. Afara erau doi mimi mult mai classy decat clovnii de serviciu.

Magnum targ sau degustare vintage

2010-08-07T14:39:00.000-07:00

So I'm back. De ceva vreme. In Bucuresti. De cand nu am mai scris am tot fost aiurea. La mare la noi si la ei, prin tara, acasa, la Mures etc. Dar sa ne centram pe weekendenul asta.
Am fost la un targ cu haine si accesorii vintage foarte dragutz, la biblioteca in Herastrau. Foarte foarte dragutz. Hainute si brose minunate pus plimbarica relaxanta prin parc. Foarte frumos. Mai vreau si maine, dar de data asta schimb putin locul. Ma duc la Dress to impress. Sau cel putin asa vreau. Sper sa si ajung.
Asa. Si azi am mai facut o chestie suuuuuuuuuuper dragutza!!! Am mers la degustare de inghetata Magnum. FOARTE TARE!!! Bine, stiam deja ca inghetata e delicioasa, dar de experienta cu mancatul pe intuneric, evident, habar nu aveam.
Mi-am ales plaja (plaja e un sortiment de inghetata. Ai de ales intre plaja, stanca si copac). Si am intrat in intuneric. In sir indian. Noi patru si una din fetele care ne-a ajutat. Ne-a dus pana acolo si ne-a asezat pe fiecare la locul lui, ca si cum am fi fost copiii ei. Apoi ne-a adus si inghetata.
Am pipait lingurita si am inceput sa mananc. Prima lingurita era goala... urmatoarea continea ceva urme de inghetata. Apoi ceva acrisor cu consistenta ciudata. Am aflat mai tarziu ca era menta.
Inca aveam ochelarii pe nas. Era prima oara cand nu imi foloseau la nimic. Luam lingurite badarane, pline de inghetata si ciocolata. Brain freeeeeeeeeeeeeeze!!!!!!!! Sau lingurite goale, amagitoare. Aproape ca imi bagam capul in bol. Ma apropiam periculos de tare de el si, surpriza!, tot nu vedeam nimic.
Cand am considerat ca as fi pe la jumatate, am facut schimb cu Marius. El avea stanca. Incepuse sa se topeasca. Am mai mancat putin si am terminat. Era asa intuneric incat aveam impresia ca nici vocea nu mi se aude.
Am spus "gata" si una din fete a venit imediat dupa noi si ne-a condus afara. Primul instinct a fost sa intreb daca sunt murdara la gura. Apoi am iesit si am scris ceva in caiet.
Maine ma intorc sa incerc si copacul. Si mai duc si oameni!

Va pup sarcastic!

P.S. Multumesc Cristina Bazavan si Facebook pentru ca m-ati ajutat sa aflu de eveniment!

Oreo - biscuitii cu carbune

2010-07-04T01:44:00.000-07:00

Sigur ca stiti reclama de la biscuitii Oreo. Stiti voi... desfaci, lingi crema, inmoi in lapte.
De dimineata am mers pana la magazinul de jos sa imi iau ceva de papa pentru micul dejun. Si ma aleg eu cu o cutie de lapte si niste cereale. Pe langa cereale, vad biscuitii Pepito, pentru care am o mare slabiciune. Intind mana spre ei cand vedere imi este captivata de un singur pachet de
Oreo. Si cuget eu in mintea mea ca 'or fi tare buni biscuitii astia, din moment ce mai era un singur pachet intr-o mare de Pepito. Si decid sa ii iau acasa.
Ajung acasa. Mananc si ma gandesc sa-mi iau si desertul. Dechid pachetul de Oreo. Soc! Biscuitii sunt NEGRI!!!! NEGRI ca taciunele sau ca abanosul, daca vreti sa fim mai ca-n povesti.
Stau si ma gandesc cat de trendy sunt acesti biscuiti. Adica... poti sa-i asortezi la ceva outfit all black! Unde mai pui si constrastul si asorteul si combinatia de culori in voga.
Sanatatea nu o mai pui nicaieri. Cu siguranta a disparut cand ai luat prima inghititura din magicii biscuiti.

Va pup sarcastic!

Alte subiecte Tabu

2010-06-29T09:33:00.000-07:00

Am stat destul de mult timp fara o conexiune de internet decenta si nu prea am putut impartasi cu voi una-alta. Asa ca, acum, ca am prins la net, am muuuulte sa va povestesc. Sa facem deci o scurta si cronologica trecere in revista...

De cum am plecat din Bucuresti am mers la Sovata, unde ziceam eu ca ma voi desfata la soare si la SPA. Nu s-a intamplat nici una, nici alta, pentru ca atat timp cat am stat acolo a plouat groaznic si, prin urmare, m-am plictisit si eu groaznic.
Dupa Sovata, am plecat cateva zile la Campul Cetatii, la cabana, bineinteles, cu aceleasi asteptari: soare si plaja. Nici de data asta nu s-au materializat in totalitate. In schimb, pentru 30 de lei pe noapte, am stat intr-o vila, nu intr-o cabana, chiar dragutza. Sus aveam trei dormitoare la dispozitie, desi am fost doar doua persoane, jos un living imens, cu semineu, bucatarie complet utilata si baie. AAAhhh! Si masa de fosbal (sper ca asa se scrie).
Afara gradina frumoasa, cu hinta si sezlonguri pentru plaja si chiar o piscina micuta. Si desigur, raul Niraj, care trecea practic prin curte.

Si cum ne-am intors noi de la cabana si ne plictiseam, si nu prea aveam unde sa iesim... a venit Marius cu o idee. Hai la Cluj! Si atunci ne-am echipat repede si am plecat la Cluj! Evident ca Ione si Rares ne-am gazduit si de data asta. A fost dragutz si la Cluj, ne-am intors la Mures.
La Mures, am dat fuga sa-mi cumpar noul numar Tabu, ca doar il asteptam de atat timp. Si il cumpar eu curioasa sa caut poza cu Directia 5, cea de care v-am zis ca m-a lasat Diana sa o aleg. Si ma laud eu in stanga si-n dreapta cu ea, si continuu sa citesc revista.
Ajung la pagina 40. Stupoare!!!! Undeva pe la mujlocul paginii scria cu italice: Stefana Chivoiu!!! Clipesc repede de doua ori, ma mai uit o data si... din nou! Stefana Chivoiu!!! Scot un tipat de bucurie, ii arat si lui Marius. Da, nu deliram, era vorba de mine! Era extras un mic paragraf de pe blogul meu si apoi scris numele meu!
Bineinteles ca m-am laudat si pe Facebook (acolo puteam scrie si de pe telefon). Acolo am aflat de la Cristina Bazavan ca ea imi citise blogul. Draga de ea, mi-a citit blogul!!! Me happy happy happy!
Asadar, ce sa mai lungim vorba, ia mai bine cititi-ma voi aici
Si daca vreti sa cititi si ce am scris in revista, dati fuga pana la magazin si cumparati-o! Pe langa coperta si tema super, mai aveti cadou si CD cu Directia 5. Si dupa ce o cumparati, citit si savurati, mai uitati-va o data la poza de la pagina 32 si mai cititi o data pagina 40!

Hai ca deja exagerez!
Va pup sarcastic!

Subiect Tabu

2010-06-16T07:52:00.000-07:00

Cand mergi in vizita la o revista de femei, te astepti ca portarul sa te priveasca cu mila si secretara cu superioritate. Desi ai stat trei ore in fata dulapului inainte sa pleci, traiesti cu impresia ca de undeva de prin redactie va rasari stilistul redactiei, care va rade copios de tine si va oferi subiect de barfa colegelor sale pentru urmatoarele trei luni. Speri din tot sufletul sa nu te intalnesti cu redactorul sef. Mai mult ca sigur va afisa o atitudine distanta, iti va arunca o privire scarbita de pe tocurile care pot concura Pentagonul si tu te vei simti umilit inainte ca macar sa iti spuna ceva.

Am fost astazi la Tabu. Si nu a fost DELOC asa.

Dupa ce ne-am tot invartit aiurea impreuna cu Adriana, am prins curaj si am intrat pe poarta familiei Stanciu sau Stanciulescu, nu mai retin exact. Ma asteptam sa aiba in curte o groapa cu nisip, un tobogan, copii care se joaca si un pitbull care sa ne alerge toata strada. Am bagat sfioasa capul pe poarta. Un nene vorbea la telefon si mi-a facut sem cu capul sa intru. M-am simtit la Alice in Wonderland, desi nenea nu aducea deloc a iepure.
Intram in vila din spate si urcam scarile de marmura pana la etaj. Ajungem intr-o incapere de genul celor pe care le vezi doar in filme sau in printuri. Usi inalte si impunatoare, lemn de calitate lustruit frumos. In fata, o scara in spirala din fier fortajat, o scara ce iti aminteste de Bucurestiul interbelic si de boieri.
Sub ea, un stander cu haine. Un fel de remember The Devil Wears Prada pentru mine. Langa el, o masuta veche, frumoasa cu niste ceainice si intrarea in redactie.
De partea cealalta a incaperii stau doua canapele puse in colt si o biblioteca. Pe masa dintre ele sunt aruncate numere mai vechi ale revistei, dar si un Vogue si Elle si altele de prin afara.

Dar sa nu uitam de usa spre redactie... Intru. Multe birouri cu calculatoare si tacere. Baigui ceva de saptamana portilor deschise. Mi se spune sa intru si sa ma uit sa vad ce face fiecare.
Ma asez langa Diana Cuciuc, art director.Face o munca extraordinara. E mult si e greu. Eu as ceda psihic zilnic si mi-as distruge nervii intr-o luna daca as avea job-ul ei.
Spune ca are mult de lucru si ca sunt putin stresati pentru ca trebuie sa predea revista. Ma asez undeva in spatele ei si tac din gura. Chiar si asa ocupata cum e, imi explica despre ce face ea, cum face, despre ceilalti. Plus de asta, imi da si adresa ei de mail si o revista cadou!!!

Ma intorc din nou in living - sa-i zicem - si ma apuc sa rasfoiesc o revista. Apare Cristina Bazavan (redactorul sef al revistei) care ni-l prezinta pe Catalin Enache, stilistul si ne spune ca putem povesti cu el ce vrem.
Trebuie sa declar, aici, pe blog, ca omul asta mi s-a parut de o modestie remarcabila. Desi se simtea rau, a stat si a vorbit cu noi complet relaxat, de parca ne cerea cursurile la semiotica. Intre timp s-a mai adunat lume. El s-a prezentat frumos la fiecare si a raspuns tuturor.
Deci... nici pe departe fitze sau etichetari. Nimic. Un om normal.

Apare si Cristina. Se asaza pe jos si ne asculta. Apoi incepe si ea sa ne povesteasca. Am aflat de la ea cele mai utile chestii de care ar avea nevoie o persoana care vrea sa scrie la o astfel de revista. Despre cum sa scrii, ce sa scrii, cum sa abordezi si cu cine sa vorbesti. Despre revista lor si despre altele. Despre viitoarea coperta Tabu. O idee absolut geniala si neexplorata. O idee despre care o sa mai vorbim atunci cand apare numarul pe piata.

Pana atunci, nu pot decat sa-mi scot palaria in fata acestui colectiv, si mai ales a redactorului sef. O femeie care nu sta pe tocuri la lucru pe ca acolo "se munceste pe rupte". O femeie care isi petrece nopti lucrand. O femeie care desi nu a mai dormit de duminica, si-a gasit jumatate de ora ca sa discute si sa ajute cativa studenti!

Acum va las, azi am primit doua numere Tabu si abia astept sa le savurez!
Va pup sarcastic!

Mi-e dor

2010-06-15T13:29:00.001-07:00

Inainte sa cedez psihic din cauza semioticii, trebuie sa impartasesc ceva nemainchipuit de frumos cu voi.

Mi-e dor
de Ovidiu Scridon

Când spun „frumos”, eu ma gândesc la tine,
Visez ca sunt departe de „cei rai”,
Te simt aproape, … te simt în mine;
Mi-e dor de ochii tai!

Simt adierea gândurilor tale
Si-as vrea sa-ti fiu la poarta zurgalau,
Sa ma auzi când vântul o sa bata;
Mi-e dor de parul tau!

Caut parfumul care te-`nconjoara,
Caci mi-a lasat în suflet vraja sa,
Iar doru`-acesta jalnic ma doboara;
Mi-e dor de gura ta!

Si dac-as mai putea trai înca o viata,
As vrea sa te pazesc de tot ce-i rau
Si n-am sa cer nimic în schimb vreodata;
Mi-e dor de chipul tau!

Iar dac-o sa-`nteleg c-am asteptat degeaba
Si tot degeaba am sperat cîndva,
Usor ma voi retrage în tacere;
Mi-e dor de vorba ta!

Mai multe versuri scrise de Ovidiu Scridon puteti gasi aici

Versurile de mai sus le puteti auzi interpretate chiar de el aici.

Pentru ca e atat de cald incat iti piere cheful de orice, pentru ca e atat de soare incat orice te arde si te orbeste, pentru ca am vrea sa plecam in vacanta, pentru ca invatam la semiotica, pentru ca avem examene...
... meritam o doza de poezie.

Enjoy!

Elodia e moarta si totusi ne ia apa...

2010-06-11T13:30:00.000-07:00

Sigur ca stiti cine e Elodia. E mai celebra si decat presedintele tarii. Nu stiu insa daca mai stiti balada Elodiei. Ei bine, o tanti bocea pe la Acasa TV "Balada Elodiei". Un real hit, tinand cont de refrenul de succes pe care il avea: "Elodia e moarta si totusi ea traieste". Este ca nu v-ati fi gandit la un asemena rationament?
Ei bine, eu mi-am amintit de magicul refren cand am citit asta.

Pai ce aflam noi de aici? Ca un nene, mai precis Marius Iacob, s-a gandit ca ar fi absolut necesar sa goleasca ditamai lacul Vidraru, o baltita de vreo 393 de hectare şi o lungime de peste 10 kilometri ca s-o gaseasca pe Elodia. Ca sa sesizati mai bine relevanta cazului, dati-mi voie sa precizez ca lacul are vreo 300 milioane de metri cubi de apa.
Trecand peste aceasta utopie, sa presupunem ca planul s-ar fi dus la final. Cam ce impact ar fi avut asta? Pai chestii minore: ori un cutremur de 3-4 grade pe scara Richter, ori Bucurestiul ar fi ramas fara apa, ori ar fi fost inundat. Detalii.

Eu propun, aici pe blog, sa-l ajutam dom'le pe acest nene sa-si duca visul la bun sfarsit. Haideti fratilor sa facem o petitie pentru golirea lacului Vidraru. Poate o gasim pe Elodia. Dan Diaconescu v-ar fi recunoscator. Cu ocazia asta, ar scoate si Elodia - seria II si si-ar mai luat un rolls Roice. Sau poate un elicopter.

Sursa: http://www.alecuracoviceanu.ro/

Si, in final, nu uitati de...

SATC

2010-06-09T12:42:00.000-07:00

Am fost la Sex and the City!!!!!!!!!! Sigur ca e un lucru absolut banal, dar eu sunt tare mandra ca am fost. Si multumita.
Va inchipuiti probabil ca a fost amazing. sigur, nu sunt critic de film, tot ce pot sa spun e ceea ce mi-a placut si ce nu, si, eventual, pot sa va sfatuiesc sa mergeti. merita macar pentru haine.
Dar sa o luam cu inceputul. Cobor la Romana si ma indrept spre cinematograf. Se vedea clar ca nu eram singura care o lua in acea directie. Fete cu rochite, pantofi minunati, asorteuri inedite luau cu asalt strada, si mai apoi cinematograful. Mi-a ramas in minte o pereche de pantofi absolut remarcabila, pe care mi i-a aratat intr=o prima faza Adriana. Piele intorsa bleumaren, decupati in fata, platforma mascata, un toc cui imens. Erau minunati si lucrati cu o finete deosebita. Posesoarea ii asortase la o rochie alba tare dragutza, cam cum o are Charlotte la un moment dat in film.
Eu am ales sa port o pereche de stilettos pe care mi i-am cumparat in weekend si de care sunt EXTREM de mandra. I-am asortat la o pereche de pantoloni pana negri si un maieu Elena Perseil, asemanator cu una din tinutele lui Carrie dintr-un anumit episod (mi-am zis sa fiu in tema :D)
Acum, trecand la lucruri mai importante, cum ar fi tinutele celor patru... trebuie sa stiti ca inca balesc. Adica... fusta lui Carrie din scena intalnirii cu Aidan... toaletele fetelor la excursia din desert... outfit-ul verde al Mirandei... deja e prea mult!!!! Sunt incantata complet!
Actiunea in sine nu m-a impresionat prea tare, mai mult, mi s-a parut cam plictisitor inceputul - cu nunta lui Stanford, but we're talking fashion, not action, asa ca n-am nimic de obiectat. Ca sa nu mai vorbim de cateva replici si situatii chiar haioase.
Cat despre Abu Dhabi... well, nu pot decat sa-mi doresc macar Tunisia inapoi, cu desert, camile, off-road.
All in all, mie mi-a placut la film, si va invit pe toti sa mergeti. E un fashion show de doua ore jumatate, care nu poate fi decat amuzant, si care va lasa cu un sentiment minunat de glam si de the world is mine.
So go girls, go have fun!

Sway la metrou

2010-06-07T12:10:00.000-07:00

Dragii mei, am tot amanat sa impartasesc cu voi o chestie dragutza. Si ea incepe cam asa...

Dimineata devreme. Mult prea devreme. Citesc somnoroasa niste foi. Politologie parca. Ma gandesc cu groaza la ziua care abia incepe. Muuuuult prea multe lucruri de rezolvat. Stres. Mult stres.
Schimb magistrala la Unirii. Ma urc in metroul vechi care merge spre Preciziei. Aud vocea iritanta: Atentie, se inchid usile. Apoi trancaniturile de rigoare.
Actiunea se mai repeta inca o data si ajung la Eroilor. Cand se deschid usile, in metrou urca un barbat la vreo 40 de ani, vizibil bronzat, cu un acordeon in mana. Imi dau ochii peste cap. Stiu ce urmeaza: o voce oribila si niste acorduri proaste care imi vor zgaria RAU timpanele.
Se inchid, din nou, usile. Metroul incepe sa sune. Dar, spre surprinderea mea, nu aud o vocea oribila cu care ma obisnuisem. Nenea cu burta imensa si acordeonul canta ca o privighetoare, exact pe melodie, pe care o interpreta perfect la acordeon.
Era Sway no more. Si o canta identic, sau poate chiar mai bine decat suna in original. Si chiar daca va suna stupid sau poate imposibil, melodia suna bine si la acordeon. Tipul avea o voce extrem de placuta, care se plia minunat pe versuri. Inflexiunile vocii erau perfect executate si nici cu engleza nu statea prost.

Printre principiile mele e si cel conform caruia nu dau bani cersetorilor. Nici unui tip. Nici copiilor, nici parcagiilor, nici batranilor, nici cantaretilor, nimanui. Insa acestui tip, chiar i-as fi dat. Chiar ii merita. Nu stiu cat de rentabila e "munca" asta la metrou, dar l-as sfatui pe nenea sa incerce sa-si exerseze talentul si prin alte parti. Cu siguranta i-ar iesi.
Pana una alta, eu il felicit pe nenea pentru talentul deosebit, fie el si la metrou si ii multumesc ca mi-a inveselit teribil ziua. Am uitat sa precizez ca pe langa vocea remarcabila, nenea avea si o mimica absolut amuzanta. Ei, oameni de astia sa tot fie pe la metrou.

Ia sa auzim noi originalul, ca pe nenea nu l-am mai prins la metrou!

Noul numar Arte si Meserii

2010-06-01T13:24:00.000-07:00

Dragii mei, revista Arte si Meserii a scos un nou numar! Asa cum deja ne-a obisnuit, asociatia Paspartu a marcat si de aceasta evenimentul. Am avut parte de Teatru si Prieteni in club Control.
Din pacate, de data aceasta eu nu am ajuns la lansare, care a avut loc pe 25 mai. Am citit insa revista, si e la fel de tare ca data trecuta. Sau poate chiar mai tare!
Asadar, nu ezitati, si cititi-o! Treceti pe la Dragos Bucur de pe coperta, pe la Mihai Chirilov, nu ratati TIFF-ul, fotografia... de fapt, nu ratati nimic! Merita citita fiecare litera!

Hai, treceti la lectura! Eu ma intorc la ISMM! :D

Va pup sarcastic!

What will come of this?

2010-05-30T14:28:00.000-07:00

Astazi avem tango.

In cazul vostru what did it came out of this???

Pentru tanti de la metrou

2010-05-26T13:49:00.000-07:00

Calatorie cu metroul. Cald si agromeratie. De cand da putin caldura, toate femeile se cred feminine. Sigur ca asta este un lucru bun, daaaaaaaaar...
Ce mi-a fost dat sa vad astazi in timpul calatoriei obisnuite: un vagon intreg de domnisoare, doamne si fetite imbracate in fuste sau rochii. O priveliste care m-ar fi umplut de bucurie in alte circumstante. Dar exista intotdeauna un dar.
Sa o luam cu fetitele. Undeva in fata mea, asezata pe un scaun, statea o fetita de vreo 9 ani. Cred ca de noua ani si cincizeci de kilograme. Nu vreau sa exagerez si nici sa comentez, dar biata copila arata de parca a sarit de etapa biberon direct la McDonald's. In aceste conditii, purta o fusta din demin, stransa pe corp, si nu mai lata decat palma mea. Asortase la ea o pereche de ciorapi albi cu buline. Arata infiorator. Insa pentru aceasta ingrozitoare neconcordanta o iertam, ca e mica. Nu o iertam insa petru faptul ca isi tinea picioarele larg desfacute, de parca ar fi vrut sa ne arate tuturor ce lenjerie poarta. Oricum nu o vedeam de raul sunculitelor de pe picioare. Picioare la fel de groase ca si talia mea.
Repet, nu am nimic cu greutatea ei, dar, daca ai anumite dezavantaje, faci tot posibilul sa le maschezi, nu sa arati lumii un peisaj mai mult sau mai putin dezgustator. Si tot nu pricep, DE CE stateai in halul asta de cracanata, fata draga???
Sa trecem la doamne, femei in toata firea ce veneau de la lucru (si da, stiu ca "doamna" se foloseste doar in exprimarea directa, insa aici ma ajuta sa clarific putin unele aspecte). Deux-piece-uri oarecum dragute, accesorizate curat, cu mici neconcordante, nu chiar atat de suparatoare. Insa cum privesti in jos.... oroare!!! Pantofi de piele inchisi, incaltati in picioarele goale!!! Dragele mele doamne, in Codul Bunelor Maniere scrie suficient de clar ca asta NU se face. Pantoful inchis se poarta doar cu dres!!! Daca abordarea cartii nu va convinge, am si eu o intrebare, putin scarboasa, dar mai practica: cam cum va miros picioarele dupa ce va descaltati???
Si inca ceva: daca tot aveti pretentii de bun gust, as dori sa va mai intreb ceva: de ce stati si dvs la fel de cracanate ca fetita de mai sus? Pentru ca spectacolul nu este unul delicat! As mai adauga si faptul ca, daca stati picior peste picior atunci cand sunteti imbracata in fusta, nu pareti mai elegante, si nici mai sexy. Doar mai usoare. Si e pacat de varsta dumneavoastra...

Bottom line al discutiei de astazi:
- apreciez ca vad tot mai multe fetite, doamne, domnisoare imbracate in fusta. E un lucru minunat, dar feminitatea nu consta in a purta o fusta, ci in a sti cum sa o porti;
- de retinut: pantofii inchisi se poarta exclusiv cu ciorap, asa cum cei decupati se poata obligatoriu fara;
- pozitia pe care Codul Bunelor Maniere o recomanda, dar si bunul simt, atunci cand purtam fusta, este: picioarele apropiate, lipite unul de celalalt si inclinate spre stanga sau spre dreapta!

Va pup sarcastic!

and you're singing a song saying THIS IS THE LIFE!

2010-05-25T04:22:00.000-07:00

Am eliminat principala cauza care statea intre mine si blogul meu, deci implicit si intre voi si blog. Mi-am dat demisia. Ieri.

Mi-am dat demisia pentru ca nu imi placea ceea ce faceam. Si pentru ca nu consider ca e cazul sa ma chinui cu un job care nu imi place inca de la 21 de ani.
Mi-am dat demisia pentru ca mediul de lucru nu era cel mai inteligent. Si pentru ca as vrea sa avansez in cariera, nu sa ma plafonez.
Mi-am dat demisia pentru ca nu aveam cei mai inteligenti colegi din lume. Putini sunt oamenii de la care as fi avut ceva de invatat acolo. Inspre nul.
Mi-am dat demisia pentru ca meseria in sine nu includea nici un pic de initiativa si nici un pic de creativitate. Fapt care ma omora.
Mi-am dat demisia pentru ca de pe 6 mai incoace ma asteapta un minunat album despre impresionisti si Jurnalul Oanei Pelea si eu nici macar nu am avut timp sa ma uit inspre ele.
Mi-am dat demisia pentru ca, printr-o intamplare ciudata, am sapte examene in mai putin de 10 zile.

Sunt lucruri pe care as fi vrut sa le fac si nu am putut din cauza programului. As fi vrut sa fac altceva cu cele opt ore pe care le-am petrecut in training de ziua mea. As fi vrut sa merg la conferinta lui Adrian Oianu "De ce rochie?". As fi vrut sa merg la Mango de 6 mai. Aveau pregatit un eveniment foarte dragut. As fi vrut sa merg la serile FJSC cu Adelin Petrisor. As fi vrut sa stam mai mult cu colegii de grupa la ultimele noastre seminarii si cursuri in formula aceasta.

DAR!!! Acum pot sa scriu pe blog. Acum am suficient timp sa invat. Sa citesc. Dupa sesiune o sa am un weekend liber si o sa merg la Curtea de Arges. Sau la Herculane. Sau poate chiar la mare. O sa pot merge acasa in vacanta. O sa fac din nou cercei. O sa citesc. Mult. O sa merg in practica!!!

Asadar, daca stam sa analizam, experienta cu lucrul n-a fost chiar asa de rea. Ia uite cate lucruri pot face acum si cat de linistita si fericita ma simt stiind ca pot sa le fac. Asa cum mi-am gasit aici de lucru imi voi gasi si in alta parte, si va fi mai bine.
Pana atunci, ceea ce pot afirma e ca: sub nici o forma nu faceti un lucru care nu va place. Sub nici o forma nu mergeti la o facultate care nu va place. Nu va ganditi ca o sa castigati bani si o sa fie de ajuns. NU E! Macar acum cat suntem tineri, sa cautam sa facem ce ne place. Pentru ca, pana una alta, traiti ca la 20 de ani! Fara griji, si fara bani!

Enjoy!

Va pup sarcastic!

Vezi mai multe video din Film

Primele simptome de romanisme

2010-05-22T13:32:00.000-07:00

N-am scris niciodata de politica pe blogul meu. Nu va faceti griji, nici nu o s-o fac. Din principiu.
N-am fost niciodata adepta cliseelor despre romani. Nu cred ca m-ati auzit vreodata ca vreau sa plec de aici sau ca traim intr-o tara de un anumit fel. N-am vorbit niciodata de rau romanii si conceptiile lor. Dar zilele astea am trait o chestie care m-a facut sa exclam cu toata dezamagirea posibila: "Doamne, asta numai un roman o putea gandi/spune".

Sa o luam cu inceputul. Eram in una din zilele de training. Ni se prezenta ipoteza/cazul "deceased BC". Cum ar veni, cam ceea ce ar trebui sa faci in caz ca proprietarul contului moare. Pai ar trebui sa ii spui persoanei cu care vorbesti la telefon ca iti pare rau pentru pierderea suferita, sa te oferi sa-l ajuti cum poti, si, in cazul in care raposatul are facturi restante, sa nu mentionezi nimic de ele. Nici macar in cazul in care cel care te suna ar vrea sa treaca acel cont pe numele lui si sa il foloseasca in continuare.
Buuuun. Cam asta a fost momentul in care colegii mei au luat-o razna. Prima lor cugetare a fost urmatoarea: "Pai cum adica frate, adica ala poate sa sune oricand si sa zica ca a murit ca sa scape de datorii!"
Ei, atunci a fost prima oara cand m-am intrebat: "Cat de roman poti sa fii ca sa gandesti asa???" Exista vreo alta natie pe acest pamant care sa se poate gandi la asa ceva??? Eu cred ca nu.
Sigur, nu e de neglijat nici faptul ca americanii nu se numara printre cei mai inteligenti oameni si ca da, cu siguranta nu s-ar fi gandit la una ca asta. Si mai e o chestie: nu s-ar fi gandit pentru ca nu ar avea de unde sa stie procedurile de lucru. Pentru ca acest fapt, de care v-am povestit eu, nu e stipulat nicaieri, nu figureaza in contractul lor. E pur si simplu o procedura de lucru!!!

Asadar, ori unii au mintea prea odihnita, ori pur si simplu nu au ce sa si-o ocupe. Cam trist...

21!!!!!!!!!!!!

2010-05-14T13:42:00.000-07:00

Cam tarziu,de fapt mult prea tarziu, va anunt ca a fost ziua mea. Dar poate unii din voi stiati deja asta. Cu scuzele de rigoare, dupa aproape zece zile... iata o scurta recapitulare a noptii de 5 spre 6 mai.
Unfortunatelly, de acum nu mai pot canta "tanar vreau mereu sa fiu...". Sau pot, dar senzatia e alta. E senzatia aia... stiti voi.. de... I'm gettin' old!!!!

Enjoy!

Ca de obicei, o surpriza minunata, de la iubitul meu minunat! Un minunat si delicios tort buburuza!!!

Imediat dupa momentul de la multi ani. Still dreaming la "... ca la 20 de ani"

Anul asta, vecinii s-au dovedit a fi mai inventivi. N-au mai chemat politia. NE-AU LUAT LUMINA!!! Asa ca am stat pe intuneric, si fara muzica. Luckily, am avut interpreti talentati!

Pe acordurile cantaretilor de mai sus (sau poate pe vremea cand aveam deja lumina), un superb moment artistic, cu doi dansatori profesionisti: Evelina si Razvan.

Si, desigur, la final, cireasa de pe tort!!! Un deosebit moment romantic, pe care l-am consumat alaturi de dansatorii nostri profesionisti. Nu stim exact ce ii promitea Razvan Evelinei, cert e ca ea parea impresionata pana aproape la a cadea pe spate.

Well, cam asta a fost. Si totusi, nu ma pot abtine sa...

Asculta mai multe audio Muzica

Amu no... am fo la Cluuuuuuuuuuuj

2010-05-07T14:39:00.000-07:00

Asa, cum de mult le promisesem Ionelei si lui Rares, am fost la Cluuuj. Pentru a doua oara in viata mea. Prima oara nu mi-a placut prea tare, as zice ca deloc. Maestrul Vornicu a avut amabilitatea sa imi ofere un short preview al experientei. "O spelunca imputita si o hazna de provincie." Zice-se ca asta i-as fi spus pe un ton oarecum taios unui iubitor de Cluj, la scurt timp dupa intoarcerea mea in Mures.
Ce sa spun... Clujul nu e chiar o spelunca, dar nu e nici Viena. E un oras normal, cu unele cladiri frumoase, linistit, nu prea mare, nici prea mic. Desigur, calitatea lui numarul 1 este ca acolo stau Ione si Rares. Deci, la punctul asta e cel mai frumos oras. Si ii dam 10. Dar sa incepem povestea...

Am plecat seara din my beloved Bucharest. Undeva inspre noapte am ajuns in Reghin. dimineata m-am trezit devreme si am plecat spre Tg Mures. Am luat autocarul spre Cluj. Drumul nu a fost chiar asa plictisitor, nici aglomerat si nici nu mi-a fost rau. Am ajuns la Cluj. Ione si Rares m-au cules si am mers acasa la Rares, unde am papat cele mai delicioase penne ever!!! Facute de Ionela, desigur. Deci, mai precizez o data: ABSOLUT DELICIOASE!!!! Multumesc, Ione!
Am mai stat putin de povesti, si spre seara am luat la pasul orasul. Am inceput cu o inghetata, apoi mi-au aratat centrul orasului, minunata catedrala gotica din centru si alte cladiri frumoase.
Mai apoi, eu mi-am exprimat dorinta de a merge la Belvedere. Sigur ca locul se numeste altcumva, dar nu as sti sa va spun cum, asa ca o sa-l numesc Belvedere. Ideea e ca urci vreo cateva (mai multe) scari pana pe varful unei coline, si ai o priveliste minunata. Trebuie sa recunosc ceva: nu vreau sa o fac pe fitoasa de capitala (doar stiu bine ca am plecat din comuna Asau), dar parca m-a cam surprins ca am putut cuprinde tot orasul dintr-o singura privire. Adica... chiar puteai vedea unde se termina orasul!!!
Dupa ce ne-am bucurat si de priveliste, am mers acasa la Ionela, apoi am fost la papa. Nu dupa mult timp, aproape adormeam la masa. Asa ca ne-am grabit spre casa, unde, din nou, ne-am pus pe povesti, pana cand am adormit (multumesc Alex pentru gazduire).
A doua zi de dimineata am luat gradina botanica la pas, care era plina de mirese. Mie mi se pare cam ciudat sa iti faci pozele de nunta intr-un fel de muzeu, dar am inteles ca pe acolo cam asta e obiceiul. Furthermore, nu te poti pune cu gusturile omului. Asadar, Casa de Piatra.
Am facut si noi cateva poze, pe care le vedeti mai jos!
Pana una-alta, multumesc Ione si Rares pentru gazduire si pentru tot!!! Nu de alta, dar saracii oameni m-au tinut ca pe copilul lor! Mais bien sur ca mai vin la Cluj, doar voi doi sunteti acolo, deci e cel mai frumos oras din lume!

Va pup sarcastic, va las cu pozele!

Cu draga de Ione, sus la Belvedere :D

Gradina Japoneaza, in gradina botanica Cluj. Mireasa pe fundal.

Povesti. Just like the old times!

Ne-am lasat cu greu convinse sa ne urcam in turnul cu apa, asa ca am facut si poza ca sa o avem drept proba.

Proba nr.2: cu Rares in turnul de apa.

Last but not least, Ione si Rares, parintii mei adoptivi pentru cateva zile

Episodul 6: oazele

2010-04-25T05:44:00.000-07:00

Cu durere in suflet, azi avem ultima postare despre Tunisia. Nu de alta, dar m-am intors deja de o luna si degeaba tot aman sa va scriu, zicand ca abia m-am intors. Chiar a trecut o luna!

Asa ca hai sa facem o scurta recapitulare a excursiei in desert si sa mai povestim despre una si alta. Va spuneam ca am plecat dimineata (mult prea devreme) din Sousse si am luat-o usor spre El Jem, amfiteatru roman foarte bine pastrat. De acolo am luat-o in sud, pana in Sfax, unul din cele mai mari orase tunisiene, si el pe malul Mediteranei. Ne-am continuat excursia pe malul marii, apoi inspre desert, pana la oaza Douz.
Oaza Douz este o oaza de desert si totodata unul din locurile care m-a impresionat cel mai tare. Cand ghida ne-a anuntat ca o sa dormim la un hotel in oaza, m-am oripilat de-a dreptul. Ma si vedeam intr-un fel de cort mai elaborat, un pat mizer, asta daca il aveam, fara apa curenta, canalizare si toalete. Complet GRESIT! Hotelul din oaza a fost minunat!
Inchipuiti-va ca in mijlocul desertului, hotelul avea doua piscine - una acoperita si una in aer liber - amandoua cu apa termala! Serviciile era, ca de obicei, impecabile. Camerele nu erau foarte mari, insa decorate extraordinar de frumos. Baia era mare, curata si cu tot ce iti trebuia. Desi temperaturile de acolo ating valori incredibile, hotelul avea un aer racoros si placut.
Puteai savura linistit un ceai la piscina, la umbra unui palmier, asezat pe un sezlong impletit. Hotelul receptiei era mare, frumos amenajat, si, de undeva dintr-un colt, seara, un localnic iti canta din fluier, asezat turceste intre niste perne.
Mancarea era absolut delicioasa, cu mult mai buna decat la hotelul la care stateam in Sousse. Chelnerii erau si aici deosebit de draguti, chiar si la 4 dimineata, cand serveau micul dejun pentru cei care plecau. In general, toate plecarile de aici sunt la orele 4 sau 4:30 dimineata, pentru ca, fiind zona de desert, nu prea ai vrea sa pleci pe la 12. Asa ca oamenii s-au adaptat fara sa comenteze. Serveau micul dejun la 4, si o faceau cu zambetul pe buze.
De la acest hotel am plecat spre sotul El Jerid, pe care l-am si traversat. Sotul este de fapt un lac imens de sare. Cu secole in urma, marea Mediterana a inundat aceasta parte a desertului, iar cand apele s-au retras, depuneri enorme de sare au ramas in urma. Le poti vedea si acum, traversand intregul sot pe autostrada. Stiu ca am mai spus ca tunisienii au autostrazi in desert, iata ca au si peste lacuri de sare, unde solul se comporta ca niste nisipuri miscatoare. Bravo lor!
Cand traversezi sotul, ai impresia ca mergi pe o intindere imensa de zapada. Pentru ca depunerile de sare sunt albe complet.
Dupa ce am trecut de intinderea de sare, ne-am indreptat catre oaza Chebika, o oaza de munte, la poalele muntilor Atlas. Un ghid local ne-a plimbat pe niste carari extrem de inguste, de-a lungul izvoarelor de apa termala. As dori sa precizez ca apa noastra pura si cristalina de izvor, poate pali linistita pe langa ceea ce am vazut acolo. In viata mea nu am vazut apa mai limpede si mai curata decat acolo!
De la oaza Chebika excursia noastra s-a cam terminat. Am luat-o inapoi spre Sousse si ne-am oprit si la Kairouan, orasul sfant al tunisienilor.
Dupa cum probabil stiti, fiecare musulman trebuie sa faca macar odata drum de la Mecca la Medina. Un astfel de pelerinaj costa insa foarte mult, si nu toata lumea si-l permite. Si ma refer aici la vreo 80% din populatie. Asa ca mai marii lor au gasit o solutie: sapte pelerinaje la Kairouan sunt echivalentul unui pelerinaj de la Mecca la Medina.

Asadar, aici incheiem mini-seria Tunisia. O excursie care mie mi s-a parut absolut minunata. Nu ratati Tunisia sub nici o forma!!! Mai jos va las cateva poze! Enjoy!

O parte din holul receptiei de la hotelul din oaza

Cum vezi piscina si hotelul de la umbra unui palmier. Chiar si noaptea.

Sotul El Jerid. La cinci dimineata.

Chebika, muntii Atlas.

Cararile inguste pe unde trebuia sa strabati muntii Atlas.

Chebika, muntii Atlas.

Muntii Atlas

Ape Termale, muntii Atlas

Seara folclorica la Friguia parc. Un loc despre care nu v-am relatat prea multe, insa unde va indemn sa mergeti. Acolo puteti sa vedeti elefanti, girafe, zebre etc lasate libere in mediul lor natural. Tot acolo au si un restaurant foarte dragut, care organizeaza seri cu tematica. Noi am vazut dansuri si muzica populare si un numar de negri zulu, chiar uimitor!!!

Cu un negru. Zuluuuuu!

Episodul 5: off-road in desert

2010-04-18T13:57:00.000-07:00

V-am tot batut la cap cu pasiunea mea pentru desert si cu minunta excursie. Cred ca e timpul sa va dezvalui ce mi-a placut cel mai mult in desert. Dupa ce l-am lasat pe Aimee, prietenul meu camiloi la statia de camile (unde altundeva?) am plecat spre hotelul din oaza. Despre hotelul din oaza am o tona de chestii sa va spun, insa postul de azi este constacrat altor activitati, asa ca o sa amanam.
In drum spre hotel tot vedeam diversi turisti sau localnici plimbandu-se dintr-o parte in alta cu ATV-urile. Asa ca am dat fuga la Ana Maria, ca doi copii mici, sa ii spunem ca si noi vrem. Asa ca ea s-a interesat si a aflat de la receptioner ca tipul care vinde suveniruri la magazin are un frate care inchiriaza ATV-uri. Ei, ce ziceti de asemenea retea de informare?
Dupa jumatate de ora aveam si ATV-urile parcate in fata hotelului. Si am luat-o la goana prin oaza, mai apoi prin desert. Momentul a fost exagerat de frumos. Cum era spre seara, am avut fantastica ocazie sa prind apusul in desert.
Sa stai pe o mare de aur si sa zaresti printre palmieri un cer rozaliu spre bordeaux, ei, asta chiar ca e minunat.
Partea cu adrenalina nu o mai detaliez, va spun doar ca e minunat sa gonesti de nebun pe nisip, pe dune, fara nici un fel de restrictii, fara nici un tzel si fara nici un obstacol. E un sentiment impresionant de libertate. Si senzatia unica de a simti ca stapanesti tot ce vezi cu ochii.
Asadar, daca aveti ocazia, sub nici o forma nu ratati excursia cu ATV-urile! Eu una pot sa o asez in top 5 al celor mai frumoase experiente idn viata mea!
Si, daca nu in top 5, atunci in top 10, pot situa excursia cu Jeepurile prin desert. Dar sa o luam cu inceputul...
Dupa ce am dormit la hotelul din oaza, ne-am trezit pe la vreo 4 si la 4 juma' deja plecam. Am traversat sotul El Jerid (o sa avem un post si cu el) si am ajuns intr-un loc, la marginea desertului de stanci unde ne asteptau mai multe Jeepuri. Asa ca ne-am urcat si am pornit spre desert. Mai intai desertul de stanci, apoi desertul de nisip, pana la platourile de filmare din Razboiul Stelelor.
Trebuie sa stiti ca asta nu a fost o plimbare de agrement. Si ca soferii se incapatanau sa se cocoate pe orice stanca si sa coboare in orice prapastie cu ditamai monstrul de masina. Sigur ca am dat cu capul de geam, scaune si toate cele, dar a fost foarte tare!!! Mai jos o sa va arat si cateva din stancile pe care goneam cu viteze mai mari decat DN-urile noastre. Ce-am reusit sa prind din mers.
Dupa o etapa de vreo ora de gonit prin desert, am ajuns si la platoul de filmare din Razboiul Stelelor. Eu nu am vazut filmul, deci nici constructiile de acolo nu m-au incalzit prea tare. De admirat insa ca, pana la urma, sunt construite de atatia ani in mijlocul pustiului si sunt conservate atat de bine.
Dupa Razboiul Stelelor ne-am intors prin desert. Insa nu ne-am intors la locul cu Jeepurile, ci am mers spre oaza Chebika, o oaza de munte din Muntii Atlas. In drum spre oaza, prin desert, te mai intalneai cu niste camile la pascut nisip sau cu un arab si doua camile carand una alta. Situatii perfect normale pentru ei. Se pare ca in desert timpul mai are rabdare cu oamenii :)
Va las mai jos pozele cu aventuri off-road. Despre oaza Chebika si oaza Douz vorbim data viitoare!

Va pup!

Off road. Desert. Apus.

Cateva din dunele/stancile de pe care am coborat. Respectiv am urcat.

O parte din platoul de filmare

Doua rechetute

Linistite in lumea lor. Si nederanjate de public si masini. Cel putin aparent.

P.S. Pe drumurile din Tunisia sunt semne de circulatie cu cedeaza trecerea. Pentru camile!!!

Episodul 4: desertul si camilele

2010-04-13T12:23:00.000-07:00

Am tot vorbit despre Tunisia. La intrebarea "Ce ti-a placut cel mai mult acolo?", raspunsul e cu siguranta DESERTUL. Ce m-a impresionat cel mai tare? Pai, DESERTUL! Si, dintre toate locurile frumoase pe care le-am vizitat in cei 20 de ani ai mei, locul I il ocupa, cu siguranta, DESERTUL. Asadar, ati ghicit, astazi vorbim despre DESERT!

Ati inteles probabil din cele relatate mai sus ca desertul este, dupa opinia mea, cel mai frumos loc din lume, mai linistit si mai minunat. Undeva dupa amiaza, dupa ce am vizitat trogloditii si dupa ce am mancat intr-un restaurant de-al lor, am ajuns si la marginea desertului de nisip, langa oaza Douz.
Ne-am oprit la statia de camile (da, chiar asa se numeste; si pe mine m-a amuzat teribil). Multi dintre noi ne-am inchiriat un fel de costum traditional, pe care l-am imbracat. Angajatii de acolo s-au ocupat de noi si ne-au facut si niste turbane de toata frumusetea. Trecand peste aspectul romantic (sa-i zicem) al straielor populare, acestea se dovedesc a fi si foarte practice. Da, e frumos sa fii in tema si cu imbracamintea atunci cand traversezi desertul (sau macar o mica parte) pe o camila, insa dati-mi voie sa va spun ca bietul animal lasa ingrozitor de mult par, si ca acesta s-ar prinde fix de hainele voastre, daca nu le-ati avea pe ale lor inchiriate. Plus ca, Slava Cerului, daca nici desertul nu e plin de praf...
Va inchipuiti probabil ca ati ajunge la hotel ca niste mineri prafuiti si plin de par, mirosind frumos a camila. Si pentru ca tot vorbeam de nisip si praf... Va inchipuiti cam ce cantitate ati inghiti daca nu ati avea acel turban facut in asa fel incat sa va acopere nasul si gura. Tot el va protejeaza si de o eventuala insolatie pentru ca va acopera frumos capul si nu permite razelor de soare nici macar sa va atinga.

OK, deci ne-am luat hainele pe noi si am ajuns la camile. Sau camiloi. Trebuie sa stiti ca toate caravanele de camile sunt formate fie numai din camile si un singur mascul, fie numai din masculi. Pentru ca, dupa cum ne-a relatat Ana Maria, masculii camila sunt foarte incapatati si posesivi. In sensul ca, daca intr-o caravana sunt 200 de camile si 2 masculi, e absolut clar ca acestia vor aceeasi femela. Si ca se vor bate pentru domnisoara pana cand unul va muri.
Si pentru ca aceste camile sunt animale cu personalitate, aflati ca mai sunt si foarte razbunatoare. Si ca, daca se intampla ca stapanul sa isi pedepseasca animalutul, nici acesta nu va evita ca, undeva peste vreo trei luni sa ii aplice o copita bine plasata. Asa ca arabii au invatat ceva: daca pun camila la munci grele sau o bat, o leaga la ochi mai intai.

Dar sa revenim la mica excursie prin desert. Imbracata frumos, si eu si restul, am mers spre cateva camilute intinse la soare. si ne-am ales cate una. Ca la balci. Eu m-am urcat prima pe camila, apoi si restul. Trebuie sa recunosc ca la partea cu ridicatul camilei mi-a fost putin frica.
Camila se ridica mai intai in genunchi, timp in care tu atarni cumva deasupra ei si ai impresia ca in secunda 2 cazi pe spate. Apoi isi ridica de tot picioarele din spate. Acum ai impresia ca esti atarnat peste gatul ei si ca, fie si numai din cauza faptului ca respiri, o sa ii cazi pe cap, mai apoi pe nisip, si, in ultima faza, te va calca in picioare. Si te tii bine...
Urmeaza ultima faza. Isi ridica de tot picioarele din fata. Te tii bine. Capeti echilibru. Gata, camila pleaca... Si incepe desertul.

Desertul e cel mai linistit loc pe care il poti strabate. Nimic nu se aude. Camilele merg linistite. E liniste si in fata ti se deschide o mare de aur, modelata frumos de vant. Mersul camilei e cadentat si usor, usor, te relaxezi complet si ramai numai tu cu gandurile tale. Nu mult insa, pentru ca imediat, la cativa metri inaintea ta zaresti cativa palmieri. Si umbra. Camilele se opresc si se asaza. Din nou acelasi chin si cam aceleasi frici. Te dai jos.
Pantofii ti se umplu insant de nisip. E atat de fin incat nici macar nu il simti, insa iti simti picioarele grele, atarnande. Faci poze. Cu desertul, cu palmierii, cu camilele, cu dunele, cu Ana Bahrein, cel care iti duce camila. Camila mea e de fapt camiloi. Dar are nume de fata: Aimee. Cred ca in sinea ei rade teribil de toti turistii fricosi.
Si te asezi pe duna. Te umpli de nisip, dar e asa de frumos, incat oricum nu-ti mai pasa. Pe langa tine trec alte grupuri, cu alte camile, si alte esarfe pe cap. Fiecare grup are o culoare a lui. Nu apuci sa simti prea mult caldura desertului, ca trebuie sa pleci.
Ma uit la Aimee. Mi-o imaginez razand sarcastic. Dar ea sta linistita, intinsa pe nisip. Ma asez pe spatele ei. "Tiens bien, madamme" (sper ca am scris bine asta), il aud pe Ana Bahrein, un pusti mic si negricios, care conduce camila mea si a lui Marius. Si camila incepe sa se ridice. Si incepe si calvarul. Dar nu dureaza mult. Plecam. Incepe iar sentimentul acela de liniste minunata si de implinire. Mai razi cu cei din grup. Camila ramane tacuta. Uneori, camila mea se apropie de a lui Marius si si freaca efectiv una de alta. Ma sperii destul de tare si Ana Bahrein se intoarce. Ii zice ceva camilei. Aimee se departeaza de camila lui Marius. Eu suflu usurata ca inca nu mi-a strivit piciorul stang. Apoi isi intoarce capul pe mine. Sigur ca mi-a trecut prin cap ca o sa ma muste sau ca o sa ma scuipe, dar nu s-a intamplat.
Si incep sa port o discutie amicala cu Aimee. "Uhhh Aimee, ce camila dragutza!!! A-cuci-cuci!" Si alte interjectii care o lasa rece pe camila. In schimb Ana Bahrein pare cel putin incurcat.

Nu mai trece mult si ajungem. Aimee se asaza. Gata, ma sperii pentru ultima oara, cel putin usurata. Ii mai zic una alta, chestii pe care nu le intelege, dar imi fac datoria. Ii lasam si lui Ana Bahrein 5 dinari. A fost tare dragutz cu noi. La plecare ne cumparam si pozele pe care fotograful de la statie ni le-a facut si deja le-a si developat.

Va las si voua cateva poze, facute de noi insa:

Statia de camile

Inceput de excursie. Desert, soare, noi, camile si, desigur, Ana Bahrein

Jumatatea drumului. Nisip in pantofi si poze.

The camel whisperer :D si Aimee, camiloiul pitzi

DESERTUL!!!

Episodul 3: trogloditii

2010-04-01T12:57:00.000-07:00

Cu scuzele de rigoare pentru intarziere, astazi trecem la episodul 3 - trogloditii. Nu, nu e o injuratura. Trogloditii sau berberii sunt oameni care traiesc in desertul de stanci, in case sapate in stanca. De ce tocmai in stanca? Pai, aici avem atat explicatii istorice, cat si rationale. Istoricii spun ca datorita proastei pozitionari - tocmai la indemana atacatorilor, in sensul ca oricine ar fi vrut sa invadeze teritoriul Tunisiei de azi, din orice parte ar fi venit, trecea obligatoriu pe la ei. Atunci bietii berberi s-au gandit sa isi faca mai degraba un adapost, decat o casa. Modul in care locuiau le asigura o oarecare protectie in fata invadatorilor - nefiind la suprafata, casele erau mai greu de reperat si de distrus.
Ipoteza rationala are ca punct de plecare clima. Cum vara si in timpul zilei temperaturile sunt foarte mari, iar in timpul noptii acestea coboara simtitor, acest tip de case ofereau un dublu avantaj: mentineau racoare in timpul zilei si caldura in timpul noptii.
Imi permit sa adaug o consideratie generala complet neprofesionala si anume ca, materiale de constructie pentru o casa imi par practic imposibil de gasit in acea zona, si cum oamenii care traiesc acolo nu sunt neaparat bogati (incat sa isi cumpere materiale de constructie si sa plateasca si drumul), mi-e greu sa cred ca cineva putea construi o casa.
Una peste alta, solutia pare la un moment dat chiar practica si eficienta. Capul familiei ia un tarnacop si se apuca de sapat o groapa adanca, de forma circulara. Odata ce groapa e sufiecient de mare si de adanca, se apuca de sapat camerele si dependintele in lateralele gropii. Avem asadar un apartament complet decomandat, unde mai pui si curtea interioara. Pana si mobilierul e din stanca: patul - o forma dreptunghiulara putin mai inalta decat asa zisa podea. Peste el se asaza o saltea. La fel se intampla si in cazul divanelor, iar mesele sunt construite si ele dupa acelasi principiu.
Peretii camerelor si peretii principali ai curtii sunt varuiti.
Asadar, oricat de bizara ar parea povestea, astfel de oameni si astfel de locuri intalnim si azi. Pozele le gasiti mai jos.
Trebuie sa stiti insa, ca pe langa aceste casute troglodite, exista si un hotel troglodit si restaurante troglodite. Nu stiu daca sa ii zic sau nu sansa, dar am mancat si eu intr-un astfel de restaurant. Pranzul a fost unul traditional, cu salata la aperitiv si cus-cus la felul principal. In hotel nu am intrat, insa din povestile Anei Maria, am inteles ca este construit dupa aceeasi structura. Daca nu cumva ma insala
memoria, hotelul este cotat la patru stele, dar nu as vrea sa va dezinformez. Ce stiu insa cu certitudine, este ca actorii din Razboiul Stelelor au locuit aici pe parcursul filmarilor.
Aceasta a fost povestioara de azi, ne intalnim in curand cu altele noi. Pana atunci insa, va las cu pozele.

Dormitorul (da, si in Tunisia au ajuns florile artificiale...)

Sufrageria

Sa-i spunem atelier sau magazie

Tanti proprietareasa, care ne-a lasat sa ii vizitam casa :D Intre timp, ea facea faina, intr-o camaruta de lucru - piatra de deasupra era scobita in mijloc. Pe acolo turna boabele de grau, apoi o misca circular, ca prin frecarea celor doua pietre, boabele de grau sa se sfarme si sa se transforme in faina. Pe maini este vopsita cu henna, una obicei foarte raspandit in randul femeilor arabe.

Cotetul de gaini, cu o singura gaina, de fapt cocos, si acela legat de un picior. Nu stiu din ce motive, magicul cotet era sapat mai sus decat celelalte camere.

Restaurantul troglodit. Vedere de sus

Episodul doi: El Jem

2010-03-29T03:49:00.000-07:00

Astazi avem episodul doi. Si incepem deja cu excursia din desert. Prima oprire inspre desert = El Jem sau Thysdrus, dupa denumirea latina. Amfiteatrul este impecabil conservat, tinand cont de conditiile meteo si de anul constructiei - 230 d. Hr.
Amfiteatrul avea capacitatea de 30 000 de oameni, dispusi pe trei etaje. La baza statea nobilimea, care isi schimba locul in functie de pozitia soarelui, iar sus - saracii. Ambele categorii se distrau cu acelasi tip de spectacole: lupte. Erau lupte om cu om (gladiatorii), om cu animal si animal cu animal. Fiecare lupta se sfarsea atunci cand unul dintre adversari murea. Va imaginati probabil ca luptele om cu animal nu erau cele mai corecte, mai ales ca un spectacol foarte gustat de public era aruncarea unui sclav incatusat la lei. Nici cei cu mainile libere nu aveau prea mare succes in fata fiarelor...

Dincolo de aspectul de recreere (daca o putem numi asa) pe care il indeplinea amfiteatrul, acesta a reprezentat si un bun mijloc de aparare. Dintre toate luptele purtate de romani si berberi cu arabii, mi-a ramas in minte una din cele povestite de ghida: in momentul in care arabii au cicerit Cartagina si au infrant o forta berbero-bizantina langa Bizerte, au avut surpriza ca cea mai mare rezistenta sa fie din partea unui regat berber, condus de o printesa evreica. Aceasta, impreuna cu trupele ei, nu numai ca a reusit sa ii invinga de doua ori consecutiv, ci i-a si sfidat, intr-o maniera cat se poate de originala: s-a refugiat impreuna cu poporul in amfiteatru, unde au trait timp de trei ani. Nu numai ca isi vedeau linistiti de viata lor aici, ci se si distrau copios pe seama arabilor, careia ii aruncau zilnic pesti proaspeti in cap. Trecand peste aceasta umilinta, armata araba nu a aflat niciodata cum atata populatie gasea hrana necesara pentru a manca, cat si pentru a o risipi. Explicatia pare acum simpla: se presupune ca amfiteatrul ar fi legat de portul Mahdia prin niste tunele suberane.
Din pacate insa, tehnologia avansa si atunci. Dupa trei ani, armata araba s-a inarmat cu tunuri, cu ajutorul carora au strapuns peretii amfiteatrului. Printesa a incercat sa fuga, insa a fost urmarita, prinsa si ucisa. Aceasta a fost ultima lupta cu arabii, care in final au invins si au ramas pentru totdeauna pe acel teritoriu.

Cam acestea ar fi legendele si putina istorie despre El Jem, iata si pozele:

Tunisia. Episodul 1

2010-03-28T07:28:00.000-07:00

Tunisia. Viiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiis. Deci a fost minunat, superb, mirobolant, mirific, magnific, extraordinar. Si am o gramadaaaaaaaaaa sa va povestesc. Asa ca o sa ne intindem pe mai multe posturi. Dar sa o luam cronologic.

Imediat ce am aterizat pe aeroportul Tunis, ne-a si luat in primire ghida si ne-a urcat pe toti intr-un autobuz. Am pornit din capitala tarii spre Hammamet, unde au coborat cativa dintre noi, apoi Port El Kantaoui, unde au coborat altii, si, in final, Sousse, unde am coborat si noi. Pe drum inspre statiuni (autostrada mai precis, pentru ca, da, tunisienii au autostrazi) Ana Maria, ghida noastra, ne-a mai povestit una alta despre tara si despre excursiile organizate in timpul vacantei noastre.
Mai cu povesti, mai cu somn, am ajuns si la hotel. Acolo am fost cazati imediat de un receptionier dragut, care ne-a dat camera cu vedere la mare. Am mers si ne-am lasat bagajele si am fugit repede la cina, pentru ca nu mancasem mai nimic toata ziua.
Trebuie precizat aici ca acolo nu numai receptionierii sunt draguti, ci tot personalul. La restaurant, de exemplu, imediat ce te asezi la masa, vine un chelner simpatic, care te intreaba cum te simti, ce mai faci, daca iti place la ei, cu ce poate sa te ajute etc. Desi mancarea si bauturile sunt aranjate in bufet suedez si poti sa iti iei ce vrei, in orice cantitate, oricand vrei, chelnerul nu are o problema sa iti aduca el de baut sau orice altceva vrei, daca se intampla sa fi uitat, sau sa ai prea multe in mana si sa nu iti poti aduce singur.

Noi am mers cu regim all inclusive, ceea ce inseamna ca am avut cele trei mese zilnice asigurate, plus gustari intre mese, plus consumatie nelimitata de la baruri (da, erau mai multe), sezlonguri de plaja gratuite, umbrelute, de toate. Mancarea nu era neaparat excelenta, dar era din belsug. Asa ca, daca nu te satisfacea mancarea traditionala, aveai oricand pizza, paste si toate tipurile de salate posibile, prajituri la discretie si multe alte preparate.
Daca stateai la piscina si ti se facea sete, puteai merge la unul din barurile de acolo si iti luai ce doreai de baut. Puteai sa adaugi la asta si cate o prajitura, un cornulet, o clatita sau diverse alte gustari.
Daca nu iti placea la piscina, exista oricand posibilitatea sa mergi pe plaja. Si acolo sezlongurile, saltelele si umbrelele erau gratuite si aveai si acolo bar cu bauturi si gustari nelimitate. Ce-i drept, in extra-sezon era inchis.
Ca sa nu te plictisesti, reprezentantii hotelului au angajat patru baieti responsabili cu entertainmentul. Ei organizau tot felul de activitati si concursuri pentru clienti: volei pe plaja, dans, aqua-gim, aerobic etc, iar seara cate un scurt moment artistic, sa-i zicem: fie dansuri tematice, fie scenete sau stand-up comedy. Uneori erau simpatici, alteori nu prea le iesea, cert e ca se straduiau de fiecare data, deci bravo.

Seara aveai mai multe optiuni: daca nu vroiai sa cinezi in acelasi loc, hotelul punea la dispozitie si un restaurant a la carte, unde puteai merge o singura data pe sejur in mod gratuit sau de mai multe ori contra cost. Dupa cina puteai ramane la unul din barurile din hotel, la un cockteil. De obicei era un nene care canta si mai multe perechi care dansau. Cum asta era o chestie de oameni mai seriosi, puteai sa mergi sa te zbantui si la discoteca, tot la hotel.

Cam astea au fost despre hotel. Ar mai fi de adaugat si faptul ca menajera venea zilnic si iti schimba asternuturile si prospoapele si facea curat in camera. Asadar, despre
Riadh Palms, numai de bine.
Despre excursii si plaja si medina vorbim zilele urmatoarele, ca sa nu va plictisesc cu prea multe dintr-o data. Deocamdata, va las cu niste poze, tot de la hotel, ca sa stim ca avem o treaba incheiata!

Va pup sarcastic!

Piscina exterioara ziua...

... si noaptea

Aziz, unul din barurile din hotel

Vedere hotel de pe plaja

Absenta motivata

2010-03-18T14:11:00.000-07:00

Daca se intampla ca in decursul saptamanii 19-26 martie sa ajungeti pe blog si sa constatati ca stagneaza... raspunsul e simplu si am si scuza! Plec in vacanta o saptamana, intr-un loc minunat, de unde o sa vin cu multe poze si povesti. Deci nu abandonati complet ursuletul cinic!

Pana la proxima intalnire, va pup sarcastic!

Ocolul artei in 100 de pagini

2010-03-17T14:58:00.000-07:00

In seara asta am iesit. In clubul Taranului. E frumos acolo. Am plecat impresionata. Nu, nu era fumul de tigara, aglomeratia, sunetul prost reglat. Era scopul pentru care am mers acolo.

Alexandra, colega mea de grupa, impreuna cu alti cativa oameni, putini, dar valorosi, eu creat o minune in miniatura. S-au adunat ei cativa oameni, au povestit, au avut idei, si iata ce a iesit. Asociatia Paspartu e o mana de oameni, care, dupa parerea mea, fac niste lucruri minunate. Fac niste lucruri pe care eu poate nu as putea sa le fac. Au initiative pe care poate eu nu as avea curajul sa le pun in aplicare. Aflati mai multe despre ei aici si aici.

Insa lucrul care m-a impresionat cel mai tare a fost faptul ca din mainile Alexandrei a iesit revista "Arte si meserii". Sunt absolut impresionata de modul in care arata revista. FELICITARI ALEXANDRA si felicitari echipei! Revista este superba - ma refer aici la design. Nu am apucat inca sa o lecturez, incep acum. Deocamdata m-am oprit la colegul Bulbes, apoi o citesc din scoarta-n scoarta! :D

Asadar, inca o data felicitari Paspartu si ALexandrei! Voua va urez lectura placuta!

Painea creste traficul pe Facebook

2010-03-10T15:24:00.000-08:00

S-a dovedit stiintific ca painea creste traficul pe HI5 si Facebook. Afla mai multe de aici

P.S. Putin mai tarziu revin cu detalii, acum inca ma doare burta de la ras.

La multi ani!

2010-03-10T14:20:00.001-08:00

De aceasta data nu femeii, ci blogului. Pe doi martie Ursuletul cinic a implinit un an de existenta. Un an in care a strans multe cinisme si aventuri sarcastice. Un an in care s-a distrat cu aventuri din camin, din trenuri, din metrou. Un an plin de schimbari. Un an care a trecut si a ramas la fel de cinic.

La multi ani Ursuletul Cinic! Te iubesc si te pup sarcastic!

La multi ani cugetului de femeie!

2010-03-08T08:55:00.000-08:00

La multi ani!
La multi ani, femeie, pentru ca ai merita sa fii sarbatorita zilnic si totusi o faci numai azi!
Un LA MULTI ANI din suflet le doresc tuturor femeilor care stiu sa fie femei, dar si tuturor femeilor care isi dau tot interesul sa devina femei! La multi ani rafinamentului si delicatetii. La multi ani femeilor care isi pastreaza feminitatea! La multi ani femeilor care au curajul sa devina mame! La multi ani femeilor de succes, de cariera, in fata carora ne inclinam! La multi ani femeii pure si intelegatoare! La multi ani tuturor femeilor care pretuiesc sufletul de femeie mai presus decat corpul!

Si, mai ales, LA MULTI ANI tuturor femeilor speciale din viata mea: mama mea, matusile mele, verisoarele mele, prietele mele, colegelor mele de facultate si fostelor colege de liceu. Celor din urma le transmit cele mai calde imbratisari. Pentru ca am avut prilejul de a deveni impreuna femei! La multi ani, dragelor! Sa fiti fericite!

Am peste!!!!!!!!!!!!

2010-03-06T14:08:00.001-08:00

A trecut martisorul si eu nu v-am urat o primavara frumoasa! Asadar, o primavara frumoasa sa aveti!
Bun. Acum vine partea in care ma laud cu ce am primit de martisor. UN PESTE! Si nu orice fel de peste! Un Beta Splendens splendid!!! :D E bordo si e extraordinar de frumos! Si puteti sa il admirati mai jos! Multumesc Gagis!

Lecturi urbane

2010-02-26T13:27:00.001-08:00

De cand am venit in Bucuresti am dezvoltat o pasiune pentru metrou (Ione si Rares pot sa va confirme asta). Ce-mi place enorm la metrou e, pe langa faptul ca ajungi relativ repede unde ai treaba, ca lumea citeste. Nu conteaza ca Ring, Libertatea, Click sau cartile de la Cotidianul. Important e ca SE CITESTE. Sincer, de cand calatoresc cu trenul nu am vazut atata lume citind, cata e de obicei in metrou. Si asta nu poate decat sa ma bucure. Si eu citesc la metrou. Saptamana asta Orient, Occident a lui Salman Rushdie. Si ei citesc la metrou si culmea! iti mai ofera si carti!

Ceea ce fac acesti oameni mi se pare absolut minunat. Au tot respectul, sustinerea si promovarea mea, in masura in care ii pot ajuta!

BRAVO!!!!

Asadar, ne intalnim pe 2 martie pe peron la Unirii. Ora 19. Sa nu intarziati si sa nu va uitati cartile!

Tatici moderni

2010-02-17T05:18:00.000-08:00

Citeati cu ceva timp in urma pe blogul meu un post numit "Mamici moderne". Iata ca nici taticii nu se lasa mai prejos. Ieri seara, tati si-a facut blog, pe care l-a si populat. Voi puteti sa il cititi aici. Asadar, voua va urez spor la citit si lui tati cat mai multi vizitatori.

Va pup sarcastic!

Poate pentru unii e totusi tarziu...

2010-02-12T15:37:00.000-08:00

Mai stiti voi postul meu cu gramatica si cu dragostea mea pentru ea? Ei bine, azi am suferit un soc.

Ia priviti si voi!

Initiativa este de apreciat. Oamenii care au implinit o varsta si isi doresc sa scrie corect sunt si ei de apreciat. Dar nu inteleg cum poti sa te crezi reporter, sa scrii despre oamenii care invata sa SCRIE si tu sa nu stii sa scrii corect (?!?!?!). A se vedea headul, putin mai jos.

Niciodata nu e prea tarziu, daca iti doresti ceva cu adevarat. Si daca ai ajuns la 50 de ani si nu sti sa scri si sa citesti dar iti doresti sa inveti, atunci poti primi o a doua sansa la Scoala Generala numarul 4. Gimnaziul din Apalina desfasoara programul intitulat chiar „A doua sansa”. Prin intermediul acestuia adultii poti trece prin scoala si obtine diploma pe care nu au primit-o in copilarie. Ce inseamna aceasta sansa pentru cei mari, fara scoala, veti descopri din reportajul urmator*.

Doamna reporter, dumneavoastra nu ati ajuns inca 50 de ani, dar, dupa cum afirmati si dumneavoastra, niciodata nu e prea tarziu.

* Textul este preluat INTEGRAL de pe site-ul televiziunii DAReghin TV.

Mamici moderne

2010-02-03T15:22:00.000-08:00

So, azi m-am intors acasa. Povestile cu CFR nu sunt spectaculoase de aceasta data. Doar ca acum ma distrez cu o durere teribila de gat si de spate. Asta e, nu e tocmai comod sa dormi cu capul pe geanta, incercand sa ocupi doar locul de pe cele doua scaune, undeva dupa o masa...
Dar sa lasam asta la o parte. Tot astazi, proaspat ajunsa acasa, am primit un cadou: un iPhone. Si nu, nu ma laud cu telefonul in sine, ci cu mamica tanara si moderna pe care o am si care mi l-a cumparat cadou. Multumesc, mami!

Va pup sarcastic!

Bucuresti sub nameti, London in the rain

2010-02-02T13:03:00.000-08:00

S-a terminat sesiunea. Deci am vacanta, deci maine plec acasa. Cel mai probabil, maine seara o sa cititi povesti cu CFR. Pana una alta, desi locuiesc in Bucurestiul in care ninge, I like London in the rain.

Enjoy! Va pup sarcastic!

Asculta mai multe audio Muzica

Ce frumos!

2010-01-28T19:39:00.000-08:00

Nu obisnuiesc sa pun poze cu noi doi pe HI5, Facebook sau mai stiu eu ce alte retele de socializare.
In primul rand, pentru ca nu simt nevoia sa ma laud cu Marius pe net, ca sa vada toata lumea ca am prieten si, culmea!, mai am si poze cu el (de preferat din alea facute cu telefonul mobil in oglinda). Nu mai am chiar 15 ani.
De asemenea, nu vad de ce m-as lauda cu toate locurile pe care le-am vizitat impreuna. Nu mi se pare nimic fantastic in a vizita lumea cu cineva drag si a face poze. Mi se pare usor exagerat insa sa iti pui poza cu prietenul/prietena oriunde in afara tarii, asa... "ca sa moara dusmanii". De fapt, daca ai conceptii din astea, cred ca merge sa te lauzi si cu poze de la picnic la Ciobanus...
Nu in ultimul rand, mi se pare de un prost gust impecabil sa imi pun poza cu noi doi, eventual sa scriu la description "Eu si iuby meu" sau "Noi doi" sau alte prostii de copii cretini. Mai cretine mi se par comentariile primite de la gura-casca virtuali ai profilului: "Vai ce dragutzi suntetzi. Va sta sooper bn impreuna." sau "Frumosilor! Sunteti soooooper impreuna. Sa va iubiti asa moolt si in continuare si sa faceti multi copii." Cretinisme.

Si mai e o chestie: blogul meu nu e HI5. Ba chiar il iubesc enorm. Si cum ursuletulcinic e mai aproape de sufletul meu, imi permit sa impartasesc cu voi, aici, aceasta poza minunata, pe care am regasit-o in aceasta seara! Mie mi se pare extraordinar de frumoasa si naturala. Nu stam tepeni la poza de grup, nici nu stam in pozitii clasice de poza de cuplu. Nu avem nimic de aratat sau de demonstrat. Suntem noi si cam atat. E doar o poza frumoasa, de la un eveniment fericit si, personal, imi place foarte mult! Si am decis sa impartasesc cu voi ceea ce imi place foarte mult! Enjoy!

P.S. Atentie! Textul de mai sus nu condamna pozele de cupluri postate pe diverse site-uri, ci critica motivele care au dus la decizia unor de a le posta. Multumesc pentru intelegere.

Vacute si oite

2010-01-27T15:00:00.000-08:00

Daca ieri am avut pasari, astazi avem...

Brosa Vacuta - 10 lei

Set cercei si brosa cu oite - 15 lei. Produsele pot fi achizitionate si separat, pentru 10 lei fiecare.

Brosa Floare multicolora - 10 lei

Brosa vesela - 10 lei

Astazi, in oferta la 5 lei, avem o oita si un ursulet panda. Enjoy!

Va pup sarcastic!

All these birds....

2010-01-26T14:09:00.001-08:00

Cercei pinguin - 10 lei

Cotcodac - 10 lei

Cercei bufnita - 10 lei (in postarile anterioare gasiti si brosa bufnita, pentru 12 lei)

Yam-yam - cercei inghetata, 10 lei

De data aceasta, in categoria 5 lei intra...

Cerceii Semnul exclamarii

si...

Nasturii simpatici si colorati!

Enjoy!

Comenzile se primesc pe adresa de mail ursuletulcinic@yahoo.com

WOW!

2010-01-22T15:44:00.000-08:00

GIGLIO - OARE DE CE
Vezi mai multe video din Muzica

WOW! Nici mie nu imi vine sa cred ca am dat peste asta! Pentru cei care nu isi mai amintesc, mai sus aveti un videoclip al formatiei GIGLIO. Desi suna a nume de manelist, ia ghici?!, nu e! E ceva mult mai tare.
Pe vremea cand Andreea Antonescu avea vreo 16 ani si mult succes cu Andre, s-a gandit sa se "refugieze" la Mizil, unde locuia prietenul ei, pentru ca al sau tata nu consimtea asupra acestei relatii.
Dupa "despartirea" de fiica, care nu a durat mult, dar a costat mult, tatal s-a gandit sa isi ia masuri de precautie. Asa ca i-a furat masinutele lui Razvanel, fiul mai mic, si l-a trimis si pe el la produs, ca back-up in caz ca Andreea o sa-si gaseasca vreunul din... alt oras. :D
Asadar, a cautat bine pana a gasit o alta Balan (nu, nu era ruda cu Andreea Balan, dar o chema Crina Balan), si bazandu-se pe reteta de succes Antonescu - Balan, a format grupul Giglio. Care, evident, nu mai exista, dar care a avut si el perioada lui.
Melodia e mai sus. Sper ca ati remarcat vestimentatia, ideea clipului si coregrafia idn mijlocul campului. Ce remarc eu insa, este ca, dupa cum arata, nici unul dintre acesti doi copii nu are mai mult de 12 ani. Sa fim seriosi, cat de credibila e participarea unui copil de vreo 10 ani la un off-road? Trecand peste hilarul acestei situatii, mie mi se pare ca bietul copil arata penibil, se misca penibil si ca producatorii acestui videoclip nu au simtul penibilului.
Cat de credibila e o fetita de 12 ani care ii canta iubitului intrebandu-se de ce a plecat si de ce a mintit-o? Pai la fel de credibila ca si flacara violet. Si de penibila totodata.
Cam asta ar fi cu muzica romanesca de acum 10 ani. Putin creier, multi bani. De talent nu zic nimic de data asta, si asta pentru ca am impresia ca vocea fetei suna bine. Enjoy!

Sase cai frumosi... 5 lei cerceii frumosi

2010-01-22T11:33:00.000-08:00

Am revenit cu niste vise noi, la preturi noi. Toate produsele afisata mai jos pot fi achizitionate pentru doar 5 lei. Adresa de contact este aceeasi: ursuletulcinic@gmail.com sau lasati un comment cu adresa voastra de mail mai jos!

Enjoy!

P.S. Pozele nu sunt la fel de calitative ca data trecuta, insa visele DA!

Cercei fantezie

Brosa Miss Piggy

Cercei Matroska

Cercei Milleflori

Brosa bradut

Cercei deliciosi

Salvati limba romana!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

2010-01-18T04:43:00.000-08:00

Pentru ca al meu creier nu mai proceseaza atat analfabetism si atata ignoranta, am decis sa postez pe blogul personal conjugarea verbului A FI, in speranta ca va citi si cine trebuie. Ma refer aici la: elevi, studenti, liber profesionisti, jurnalisti, forumisti (desi acestia ar avea scuza dupa unii "jurnalisti") si orice alt cetatean cu probleme de exprimare scrisa si vorbita, sau orice alt cetatean care a trecut clasa a cincea pe ochi frumosi.
ATENTIE! Aceasta nu este o generalizare! Postul nu este adresat tuturor celor din categoriile mentionate mai sus, ci doar catorva exemplare ale speciei, care, in loc sa puna mana pe gramatica limbii romane si sa reciteasca abecedarul raman in ignoranta. Unii se mai trezesc sa se simta si ofensati.
Personal, nu ma consider as in ale gramaticii si nici nu pretind ca detin adevarul universal. Doar ca iubesc limba romana, si mi-e mila sa vad cum e calcata in picioare zilnic. Ceea ce prezint mai jos mi se pare de bun simt: sunt cunostintele dobandite de mine in clasa a cincea, atunci cand am studiat verbul, cu doamna Lucia Veres. Careia ii multumesc.
Iata deci, un pas timid in incercarea de salvare.

Verbul A FI

Modul indicativ, timpul prezent

EU sunt
TU esti
EL/EA este
NOI suntem
VOI sunteti
EI/ELE sunt

Modul indicativ, timpul imperfect

EU eram
TU erai
EL/EA era
NOI eram
VOI erati
EI/ELE erau

Modul indicativ, timpul perfect compus

EU am fost
TU ai fost
EL/EA a fost
NOI am fost
VOI ati fost
EI/ELE au fost

Modul indicativ, timpul perfect simplu

EU fusei
TU fusesi
EL/EA fuse
NOI fuseram
VOI fuserati
EI/ELE fusera

* La modul indicativ, timpul perfect simplu, persoana intai singular, verbele care au infinitivul in I se dactiolagrafiaza cu doi I (eu citii, eu dormii)

Modul indicativ, timpul mai mult ca perfectul

EU fusesem
TU fusesei
EL/EA fusese
NOI fuseseram
VOI fuseserati
EI/ELE fusesera

Modul indicativ, timpul viitor

EU voi fi
TU vei fi
EL/EA va fi
NOI vom fi
VOI veti fi
EI/ELE vor fi

* Modul indicativ, timpul viitor se formeaza din auxiliarul a vrea plus infinitivul verbului de conjugat. Asadar, nu aveti NICI UN MOTIV sa scrieti "eu voi fii". NICI UN MOTIV!!!!

Modul indicativ, timpul viitor anterior

EU voi fi citit
TU vei fi citit
EL/EA va fi citit
NOI vom fi citit
VOI veti fi citit
EI/ELE vor fi citit

* Din nou, timpul viitor anterior al modului indicativ se formeaza din verbul auxiliar a fi plus participiul verbului de conjugat. Nu aveti NICI UN MOTIV sa scrieti "voi fii citit"!!! Este COMPLET GRESIT!!!

Modul conjunctiv, timpul prezent

EU sa fiu
TU sa fii
EL/EA sa fie
NOI sa fim
VOI sa fiti
EI/ELE sa fie

Modul conjunctiv, timpul perfect

EU sa fi fost
TU sa fi fost
EL/EA sa fi fost
NOI sa fi fost
VOI sa fi fost
EI/ELE sa fi fost

* Timpul perfect al modului conjunctiv se formeaza cu infinitivul verbului a fi. De aceea se dactiolografiaza cu un singur I!!!!

Modul conditional optativ, timpul prezent

EU as fi
TU ai fi
EL/EA ar fi
NOI am fi
VOI ati fi
EI/ELE ar fi

* Mare atentie si de data aceasta! Conditionalul optativ se formeaza din auxiliarul A AVEA plus infinitivul verbului. De aceea se dactilografiaza cu un singur I!!!

Modul conditional optativ, timpul perfect

EU as fi fost
TU ai fi fost
EL/EA ar fi fost
NOI am fi fost
VOI ati fi fost
EI/ELE ar fi fost

* Da, se formeaza tot cu infinitivul verbului A FI. Deci, aceeasi poveste: UN SINGUR I!!!!

Modul imperativ

persoana a doua singular, forma afirmativa: FII!
persoana a doua singular, forma: NU FI!

persoana a doua plural, forma afirmativa: FITI!
persoana a doua plural, forma negativa: NU FITI!

* De remarcat ca la persoana intai singular, afirmativ se dactilografiaza cu doi I, iar la forma negativ cu un singur I. A nu se confunda cu forma conjuctivului SA FII ATENTA, respectiv SA NU FII atenta, unde, in ambele cazuri se dactilografiaza cu doi I.

In scurt timp revenim si cu verbul A STI.

Va pup sarcastic!

Irregular Choice si in Romania!

2010-01-16T15:14:00.000-08:00

Mai tineti minte ca mai demult aveam un soi de wish-list postat pe blog? Ralu mi-a facut o bucurie si mi-a cumparat un tutu minunat. Stiti voi, de aici. Tot acolo va aratam niste papuci minunati, cativa dintre ei de la Irregular. Irregular e un brand despre care nu poti sa nu stii. Are cei mai minunati si cei mai nebunesti papuci, care, idn pacate, nu se gaseau si in Romania. Astazi insa, cand SSC-ul ma enerva mult prea tare, am decis sa imi clatesc putin ochii cu niste papucei. Si ce mi-e dat sa vad???

Irregular e si in Romania!!! Mai multe detalii gasiti aici, iar pantofii ii gasiti aici si aici. Enojy!

Va pup sarcastic!

Save the last dance!

2010-01-16T09:30:00.000-08:00

Iata dragii mei, cu lacrimi in ochi, va prezint ultimul dans, de la ultimul chef cu Pisi! Dragul de el ne paraseste pentru Spania! Ii dorim multa bafta si succese si sa se intoarca cu bine acasa!

Asadar, coregrafia o aveti, iata si melodia!

ANDRE LIBERA LA MARE
Asculta mai multe audio Muzica

MAP de 10!

2010-01-12T09:39:00.000-08:00

Permiteti-mi sa ma laud! Dupa ce m-am stresat cateva zile, ce-i drept, nu chiar atat cat ma stresez pentru ancheta, iata ce a iesit! Dragul meu, tu esti unul din principalii vinovati pentru ca am luat 10 (zeeeeeceee!!! :D :D :D), asa ca eu, si oclegii mei de echipa ITI MULTUMIM! Eu te si pup chiar! :D

Asadar, din nou, ma laud, sunt mandra si toate cele! Enjoy mai jos proiectul!!!

La multi ani, Ralu!

2010-01-09T07:36:00.000-08:00

Ieri a fost ziua Ralucai. Draga de ea a implinit 20 de ani. La multi ani, Ralu! Sa fii fericita asa cum meriti. Sa fii cel mai bun PR ever! Sa fii cel mai apreciat consilier de imagine! Sa ramai cea mai fashion! Sa ai cea mai prospera firma de PR! Sa reusesti si sa obtii mai multe decat mine! Sa fii sanatoasa si vesela! Sa ai tot ce vrei tu!

Deloc scuzabil e faptul ca ieri nu m-am intalnit deloc cu Ralu. Am niste scuze, dar nu le folosesc.Cum ar fi: cu o seara inainte am fost pana in Baneasa stiind ca acolo e cadoul pt ea. Surpriza! Nu era acolo... A doua zi am dormit pana pe la 16, si apoi m-am trezit speriata ca nu ii cumparasem cadou. Am dat fuguta dupa el, nu l-am gasit chiar pe cel perfect, dar am gasit unul cel putin prezentabil. Si fiindca ea e acum ocupata cu tortul, va dezvalui ce i-am luat: un troller mic si dragutz. Asta ca sa poata sa-si pastreze cat mai mult timp portofelul cel nou si dragutz (cunoscatorii stiu de ce!). Un troller mic si practic, usor de carat pana la Sighisoara (din nou, cunoscatorii stiu de ce). Un troller in care sa-si care toate visele, clipele frumoase, amintirile. Legate de el, de ei sau de noi!

La multi ani, Ralu! Sa fii fericita! (Si sa ma ierti ca ieri nu am fost cu tine...)

VOLTAJ - 20 de ani
Vezi mai multe video din Film

Ce-am facut de Revelion II

2010-01-06T10:56:00.001-08:00

Promisesem sa revin cu niste poze cu minunatul tutu. Ia sa vedeti cat de minunate suntem! Multumim Lachatterie!

Va pup sarcastic!

La multi ani!

2010-01-05T12:59:00.000-08:00

Asa... o absenta de-a dreptul rusinoasa de pe blog. Ma scuzati! Daca va intrebati ce am facut de revelion, sau daca nu va intrebati, ia sa va spun: am fost la Reghin. Acolo, impreuna cu al meu consort si cu prietena Raluca am facut o frumoasa emisiune in direct, de patru ore si jumatate, si, intr-o pauza, am avut timp si de niste poze!

Asta e o mica mostra in ceea ce priveste emisiunea. Cat despre petrecerea minunata de dupa, unde eu am purtat un tutu si mai minunat, va spus si va arat mai multe cand primesc pozele de la Gabi. Gabi, care impreuna cu Raluca este vinovat si de acel minunat tutu!

Va pup sarcastic!

De astazi vand vise!

2009-12-07T14:43:00.001-08:00

De fapt, de ieri, pentru ca e trecut de 12...
Cum incepe povestea... well... probabil nu va e strain faptul ca sunt o mare fana a bijuteriilor/gablonturilor si ca am tone, da' parca tot mai vreau si le iubesc pe fiecare in parte, stiu exact de unde le am pe fiecare si de cand, fiecare are o poveste ce tinde sa ajunga spre roman.
Revenind, fiind fana nr. 1 a acestor mici minuni, Marius m-a incurajat sa imi fac singura! Eu am decis sa nu fiu egoista si sa le impart si cu voi! Iata cateva exemple, chiar dragutze, zic eu (cum altfel, din moment ce eu le-am facut?)

Buburuza socata - brosa din fimo, 12 lei

Magic cookies - cercei din fimo, 10 lei

Flower for you - brosa din fimo, 12 lei

Wanna be bufnita, but I look like a papagal - brosa din fimo, 12 lei

Cotcodac - obiect lipsit de vreo utilizare anume, dar foarte dragutz - fimo, 5 lei

Bazzz bzzzz - cercei fimo, 10 lei

Buburuze dezorientate - cercei fimo, 10 lei

Cercei din margele de sticla - 5 lei

Margele din pasta modelatoare - 15 lei

Daca inimioara va doreste altceva, puteti cere! Pe mine ma gasiti la ursuletulcinic@gmail.com, daca aveti ceva sa imi spuneti!

Va pup sarcastic!

Ia uite ce mi-a adus Mosu'!!!!!!!!

2009-12-06T16:36:00.000-08:00

Da... deci sunt cea mai rasfatata din lume!!! Iata ce mi-a adus mie Mosul, chiar daca n-am fost cuminte :D Pe langa un Gag minunat, Mosul m-a cadorisit si cu un MP3 Player cu functie de voice-record (sper ca m-am exprimat corect, eu si tehnica nu avem prea multe in comun) pentru minunatul laborator de radio! :D

Asa ca... saru'mana Mosu' Gag Bubozaur!!!! Desfatati-va voi cu poza minunatului obiect fashion cat va pup eu sarcastic!!!!

Curat caraghioz!

2009-11-22T14:43:00.001-08:00

Asa... de cand pestisorul de aur nu mai e cititor fidel (dovada ca inca nu am nici placa de par, nici tutu, nici una din perechile de pantofi), se intampla chestii ciudate pe blog! De exemplu, Gabi nu ma poate comenta. Si cum ce are el de spus e important pentru mine la modul general si, tinand cont de obsesia mea petru o limba curata e si mai important, iata, va transmit eu ce avea el de spus:

draga mea, din cate stiu eu spectacolul nu a fost transmis de nici un post tv, deci nu au existat telespectatori ..
eventual spectatori
hi hi .. astept sa te corectez de cand te stiu hi hi .. multumesc oricum pentru dedicatiile telefonice pe care mi le-ai facut .
de data aceasta eu te pup sarcastic

Ii multumesc lui Gabi pentru corectura si va cer scuze voua pentru greseala!

Va pupa Gabi sarcastic!

P.S. Corectura se refera la postul precedent, cel cu Margineanu!

Foarte tare, frate!!!

2009-11-19T14:59:00.001-08:00

Am fost si la Margineanu. Daca cumva nu stiati, Margineanu a sustinut in aceasta seara un concert la Sala Palatului, cu ocazia noului sau album "Pe sub norii de hartie". Sold out, desigur. De mult imi doream sa-l vad in concert si n-am regretat nici o clipa ca am mers. A fost EXTRAORDINAR!!!!!!!!!
Cum sa va explic eu voua cat de minunat a fost? Pai nu stiu, poate va ajuta faptul ca, dupa concert, mi s-a parut ca am platit o suma nesimtit de mica pentru bilet, comparand cu prestatia extraordinara. Genial a fost!
Pe langa faptul ca a cantat melodii arhicunoscute precum "Paraschiva", "Jeana", "Ma iubeste femeile", "Mai stii" si melodii noi - "Melci, scoici, raci, craci", cei sase mii de telespectatori s-au bucurat si de multi invitati surpriza. In paranteza fie spus, si Margineanu insusi s-a bucurat de ei, din moment ce unele surprize i-au fost pregatite si lui de catre gasca de prieteni.
Asa am ajuns sa-l vad pe Temisan cantand "Gore din Chitila" si va spun cu mana pe inima ca nu sunt un fan Temisan, dar interpretarea a fost DE EXCEPTIE. Marius Mihalache a prestat la tambal (si a fost minunat, extraordinar, genial, electrizant), Florin Ionescu la tobe, Cici de la Sistem a venit cu "un instrument din Congo" dupa cum l-a numit Razvan, a mai fost invitat si un cvartet de fete si in final cei de la Mandinga. Si desigur, prezentatorii Razvan si Dani, foarte simpatici de altfel. Stiu ca am omis din invitati, le cer scuze, mai ales pentru ca si ei au fost la fel de minunati.
Am avut parte si de o reprezentatie de step din partea unuia dintre membrii bandului Mihai Margineanu.
Ce sa mai zic... per total, o seara extraordinara (stiu ca am repretat de o mie de ori extraordinar, minunat si genial, dar sunt in pana de superlative, si oricum nu mi-ar ajunge ca sa descriu tot), un fel de stand-up comedy cu muzica buna, prieteni, invitati si distractie.
De ce zic prieteni? Pentru ca prietenii lui Margineanu au avut cel mai bun loc din sala: pe scena! Oamenii s-au adunat, si-au luat o masa, pahare si de-ale gurii si le-au asezat pe toate pe scena, unde au stat si ei pe tot parcursul concertului. Au avut si ei interventii dragutze si foarte haioase, si nu pot sa zic ca a fost vreun moment care sa nu-mi placa, sa ma plictiseasca sau sa mi se para nepotrivit!

In concluzie, BRAVO MARGINEANU si la mai mare! Sper sa ajung sa il vad cat mai des in concerte!

Si pentru ca nu am filmulete si nici poze de la concert, m-am gandit sa va las in compania unei piese de-a artistului. Dar cum nu ma pot hotari intre ele, iata ce va propun:

1. Pe sub norii de hartie - e o melodie mai veche, care m-a fascinat intotdeauna. Mi se pare ca ascunde ceva si eu nu mi-am dat seama inca ce. Si nici nu vreau, ca sa se pastreze misterul. Plus ca e si melodia care da titlul noului album.

Pe sub norii de hartie -mihai margineanu
Asculta mai multe audio Muzica

2. Ecaterina - melodia preferata a lui Marius, pe care nu am avut sansa sa o ascultam in seara asta. Poate data viitoare!

Margineanu - Ecaterina
Asculta mai multe audio Muzica

3. Melci, scoici, raci, craci - prima melodie promovata de pe noul album, care beneficiaza si de videoclip. Enjoy!

Mihai Margineanu - Melci , Scoici , Raci , Craci
Vezi mai multe video din Muzica

Va pup sarcastic!

In direct, stand-up de pe blog!

2009-11-12T07:45:00.000-08:00

Doamnelor si domnilor, transmitem in direct de la locul faptei. Adica din tren. Aici, Stefana, vedeta serii, imparte un compartiment din rapidul de Viena cu alte trei persoane. Doua doamne si un domn. Domnul are mustata si sforaie zgomotos.

Stefana, ai legatura!

Da, buna seara doamnelor si domnilor, dar mai ales noapte buna domnilor! Sunt intr-adevar in tren, vesnicul rapid de Viena. Cum am ajuns aici, doar Dan Diaconescu ar putea descrie.

Buna seara, Dan! Cum se prezinta vremea in garsoniera?

Da, deci extraordinar si senzational doamnelor si domnilor, chiar acum ma aflu in garsoniera de la Romana, de unde am putut vedea totul. Este incredibil. Senzational doamnelor si domnilor, chiar vom avea parte de marturisiri in direct, se anunta o seara incendiara. Deci doamnelor si domnilor, incredibil cum domnisoara Stefana si-a facut rezervare la tren pentru bilet si extraordinar, nu si-a primit biletul. Mai intrigant decat disparitia Elodiei, senzational, il las pe Mircea Badea sa va explice!

Mircea, ai legatura!

Da, bun venit in gura presei. Deci nu, nu mai pot cu nervii. Nesimtitii astia de la CFR sunt niste nesimtiti. Nesimtitii dracului care sunt. Deci fata aia isi face rezervare la bilet, si cand ajunge la gara, aia ii zic ca nu se poate. Hai pa pa pa pa pa! Bai deci m-am saturat de tara asta de prosti. Nuuuu... nu iau publicitate acum. Ii bat pe aia de la realitatea de nu se vad. Asa... deci va spuneam cu CFR-ul. Cuuum? Nu mai am timp? Bine, bine. Hai, traim in Romania si asta ne ocupa tot timpul! Noapte buna!

Revenind la mine. Ce incercam sa va explic mai devreme e ca sunt in tren. Acum. Joi, 12 noiembrie, ora 17:58. Stiind ca astazi voi merge cu trenul pana la Sighisoara si ca am putin timp la dispozitie sa ajung de la scoala la gara, mi-am facut rezervare. Ajung, ce-i drept, cam tarziu, la gara si merg la tanti aia cu rezervarile. Dupa ce bat de cateva ori in geam, tanti imi ia carnetul de cupoane. Tasteaza si tot da clickuri, si tot tasteaza, si nimic. Ma anunta ca nu imi poate da bilet, ca e prea tarziu (tampit sistem, intre noi fie vorba). Fug de nebuna cu trolerul prin gara, pana gasesc linia, apoi trenul, apoi nasul (care era de fapt nasa). Si vorbesc cu tanti sa ma duca pana la Brasov, unde stiam de prin trecut ca se schimba nasii. Tanti, foarte dragutza imi zice sa urc si sa mai astept. Astept pana dupa Ploiesti, unde se elibereaza trenul de navetisti. Merg cu ea pe privat, pe holul (daca asa se numeste) dintre vagoane. Acolo mai era un tip, si ca sa nu se prinda ala de faza si ea sa mai traga de timp, se face ca inspecteaza baia.
Bate la usa. Usa se deschide. In baie, un tip cu un bic in mana si cu spuma de ras pe fata ii zice tipei ca e ocupat, ca el se rade.
Tanti, fara sa se abata de la meserie il intreaba: "Da' bilet aveti?".
Si il vad pe tip cum tine cu o mana bicul, cu alta scoate portofelul si ii da nasei biletul.
"Pai, prima data imi dati biletul, si abia apoi va radeti!"

Well... din astea chiar n-am mai trait. Sa te razi in tren. Sau poate pana ajungi la Viena cu rapidul romanesc iti creste barba. Sunt chiar convinsa de asta, dar noi abia plecaseram din Ploiesti. Parca era mai nimerit sa o faca prin Budapesta.

Ei, ei, mare ti-e gradina Doamne! Si apoi, cand vine vorba de CFR, cum sa nu ai o tona de povestit?

Va pup sarcastic!

* Acest post este un pamflet si trebuie tratat ca atare.

And all the things I deserve for being such a good girl...

2009-11-06T15:56:00.000-08:00

Traiesc cu impresia ca pestisorul de aur imi citeste blogul. Si, tinand cont de situatia in care ne aflam cred ca someaza. Deci e plictisit rau. Asa ca pestisorule, here is what, pentru lungile si interminabilele dupa amieze de iarna cand tu te plictisesti, iata ce as vrea eu (eu iti dau lista, tu alegi, asa, ca in democratie):

In ordine aleatorie:

Placa de par:

Un tutu de aici

O pereche de cizme de muschetar, cu talpa joasa. Eu nu le-am gasit pe cele perfecte, dar sunt sigura ca nu va fi nici o dificultate in cazul tau.

Si, daca tot suntem la sezonul rece, mai vreau si o pereche de Ugg. Mi se par de-a dreptu' oribile, dar trebuie sa recunosc ca la anumite tinute se potrivesc perfect!

Pantooooooooooooooooofi

Si, sa nu uiti de slabiciunea mea: bijuterii handmate!!! Oricand, oricum, oricat, de oriunde!

Cam atat imi amintesc deocamdata, daca mai apare ceva te anunt. Daca tu esti prea plictisit sa te ocupi de mine, paseaza-i cazul lui Mos Craciun, ca imediat apare si el prin zona!!

Te pup sarcastic!

Si, in final, piesa de unde am furat versul de la titlu! Enjoy!

Shakira - Underneath your clothes
Asculta mai multe audio Muzica
P.S. Articolele expuse sunt doar orientative. Mai multe detalii pe wwww.pantofisenzationali.ro si http://shop.irregularchoice.com/!

Cine-a pus cacat pe clanta?

2009-11-04T06:59:00.000-08:00

Asa... seara de ieri a fost minunata, tocmai de aceea va scriu numai astazi de ea. Draga de colega noastra Adriana si-a dat seama cu cine sta de vorba si s-a gandit ca e cazul sa ne mai cultive si pe noi, bietii ei colegi de grupa (cel putin asa intuiesc eu), ca sa aiba si ea cu cine sta de vorba. Exagerez acum, ideea de baza e ca ea ne-a invitat la un concert absolut superb si odihnitor de pian. Asa ca ieri, pe la sase ne-am intalnit la Romana si, impreuna cu Oana si Loredana si alti doi invitati speciali am pornit spre teatrul Act, in frunte cu Adriana (deja suna a naratiune pt admiterea FJSC. Trist).
Ajunsi la teatrul Act am purces spre sala de lectura, un loc absolut minunat si primitor. Pentru cei din Mures: e de fapt un Kashmir mult mai mare, cu muzica buna, caldura, carti si tot soiul de arome de mister.
Pentru cei din Bucuresti: daca nu ati mers pana acum, e cazul sa o faceti cat mai curand. E un loc superb si, chiar daca n-am baut ceai, pariez ca e foarte bun! Concertele de pian sunt in fiecare joi si vineri, incepand cu ora 19. Asta nu e neaparat o certitudine, mai mult un indiciu, asa ca luati-l si voi pe gugle in brate. Ce e cert e ca intrarea e libera.

Asadar, iti multumim mult Adriana pentru doza de liniste si de cultura. Foaaaaaaarte frumos, mai vrem si alta data :D

Si, spre final, tot de la Adriana vin doua replici memorabile/remarcabile:

"O sa-i spun intr-o zi lu' asta (tot la un prof se refera - hi-hi) ca spre deosebire de el, eu nu imi scot intelingenta din buzunar sa o flutur in fata studentilor." - dragii mei, nici macar eu nu puteam concepe o fraza mai geniala ca asta!

"Draga, nici macar eu nu vorbesc asa cu Alecu, care este prin definitie un talamb!" - tin sa va anunt ca replica asta e mai veche, dar si acum rad singura cate o jumatate de ora cand imi amintesc de ea. Extraordinar de plastica, mai ales ca o asociez mereu cu imaginea lui Alecu, un om linistit si la locul lui, poet pe alocuri (sau poate chiar mai mult) si cu o replica de-a lui, la fel de geniala: "Cine-a pus cacat pe clanta?"

Ei, asta da dilema! Va pup sarcastic!

P.S. Poetul Paca

Antologie de text. Analiza pe text

2009-11-02T05:38:00.000-08:00

Iata o lista cu cateva replici geniale, cateva replici cliseu, cateva replici stupide.

"Imi plac provocarile/ Stiu ca ii plac provocarile" = Replica cliseu + stupida. Nu iti plac provocarile, iti place probabil cum suna, mai ales ca, cel mai probabil a zis-o si Maria Fernanda sau Jose Armando in telenovela ta preferata. sincer, ce vrei de fapt sa expui? Ca ai invatat un cuvant nou???

"Nu ma meriti" = Replica cliseu, tot din telenovele, destul de stupida. Adica de cele mai multe ori intervine cand cel de langa tine te-a enervat cu ceva si vrei s-o faci pe diva. In cazul in care nu esti blonda creatza, platinata si cu surplus de gloss pe buze, atunci e cam naspa. Adica tipu' ala de langa tine e un taran care nu vede cat de chinui pentru el. Sau nu sesizeaza exact chestiile pentru care te chinui cel mai tare. Destul de frustrant, mai ales ca el e singurul motiv pentru care faci asta.

"Trebuie sa raman cu barbatul asta, ca eu pe altul nu mai stau sa-l invat" = Funny and very true.

Eu: Pe mine ma cam sperie chestia asta cu casatoria.
Adriana: Aaaa... Casatoria mi se pare cel mai banal lucru din lume. Pe mine ma ingrozeste traiul in doi de dupa!
= Ei, asta e deja epica. Adica... cat adevar, desi totul sta in psihologie si in piticii fiecaruia!

Tot scumpa de Adriana: "Eu cred ca asta (si aici se referea la unul din ilustrii nostri profesori) ar trebui sa inceteze sa mai fie fanul nr. 1 a lui Dani Otil"
= La chestia asta atat de geniala nici macar eu nu ma puteam gandi!

Cand imi mai amintesc, mai completez. Pana atunci...

Va pup sarcastic, desigur!

Si mai cant si mai sunt si respir si vant

2009-10-30T18:10:00.000-07:00

In masina la Gabi e un fel de axis-mundi cand vine vorba de muzica. La el am descoperit White trash beautiful, o melodie cum nu se poate mai superba si pe care, desi par o inculta, nu o mai auzisem pana atunci si multe altele pe care am avut amabilitatea sa vi le pun pe blog. Recent, am auzit o alta melodie la el in masina si de atunci o caut in disperare. Poveste de la Chilian. superba melodie numai ca se numeste Frumoasa mea si este a lui Tavy Lazar. am aflat toate acestea prin amabilitatea colegului Dragos si acum, impreuna cu multe si calde multumiri catrei cei doi minunati(Gabi, care mi-a facut cunostinta cu melodia si Dragos, care a gasit-o) va invit si pe voi sa o ascultati! Enjoy!

Va pup sarcastic!

Tavy Lazar - Frumoasa mea
Asculta mai multe audio Muzica

11 pana la Reghin

2009-10-23T04:43:00.001-07:00

Dragul meu blog... n-a mai auzit de mult o postare cu aventuri de pe drumul Bucuresti - Mures. Asa ca, cineva de sus s-a gandit sa nu-l priveze de asta si mi-a dat multe subiecte numai bune de relatat.

Ieri, in jurul orei 15:30, ma imbarc impreuna cu Marius si cu Pisi in minunata masina portocalie si pornim spre casa. O luam spre iesirea din Bucuresti incet, incet, din ce in ce mai incet?! Iesirea din Bucuresti - zona Baneasa, nu ca era aglomerata, era de-a dreptul blocata. Si stam si noi si vegetam si povestim si ne mai miscam un metru, doi, si ne intrebam din nou de ce o fi asa aglomerat, ca doar e abia joi... Si suna mami cu raspunsul... zona Baneasa este blocata, ba chiar inundata, de vina fiind o conducta nazdravana, care a decis sa se sparga, din mila muncitorilor de la faimosul pasaj... Si asa, pret de mai bine de doua ore, am admirat fiecare piertricica din zona. Noi nu numai ca ne grabeam spre casa, ne grabeam si pe la un peco, ca tot omul normal, sa alimentam inainte de drum, dar asta devine o chestie practic imposibila cand imparti aceeasi trei metri de drum cu inca 20 de masini...
Intr-un final, trecem prin marea formata in zana pasajului Baneasa, unde toate televiziunile filmau de zor. Intrebarea lui Marius a fost urmatoarea: daca circulatia e blocata DSNG-urile de la televiziuni cum au ajuns la locul faptei? Eu nu as sti sa-i raspund ca pe la FJSC nu se invata din astea... noi ne-am axat mai nou pe etica si alte filosofii.
Si ne contiuam excursia. Merge cum merge treaba (aglomerata) pana pe la Rupea, de acolo se-mpute din nou treaba. Ne oprim la un moment dat, in spatele unei masini care facea parte dintr-o coloana imensa. Aproximez ca in fata noastra erau cativa kilometri de masini si in scurt timp si in spatele nostru. De pe sensul opus nu venea nici o masina... Se mai plimba uneori cate o amulanta, ceva masina de politie, dar cam pe silent asa si noi tot nu stiam nimic... Raspunsul l-am aflat la vreo 50 de minute dupa, cand am inceput, in sfarsit, sa ne miscam!!! Un accident, nu neaparat grav (adica dupa cum arata treaba nu au fost victime), insa un tir prost plasat (aica perpedicular cu soseaua) incurca toata treaba.

Si ajungem intr-un bun sfarsit in Mures, il debarcam pe Pisi si o luam spre Reghin. Pe drum inspre Reghin se gandeste Marius sa trecem pe la Beica. Zis si facut. Ajungem la Beica, lasam masina in fata portii, lasam farurile aprinse sa putem vedea ceva si intram in casa... Ne uitam sa vedem daca totul e in regula, apoi iesim. Surpriza! Motorul nu pornea! Logic de altfel, din moment ce ramanea fara curent. A urmat apoi cel mai romantic posibil moment, de fapt mai multe, din viata noastra de cuplu. Impinge masina, inainte si inapoi, prin toata curtea, poate-poate porneste. Dupa vreo jumatate de ora de impins si multe esecuri, constatam ca nu are cum sa mearga si merge Marius dupa un nenea, care, foarte dragutz, ne ajuta. Ma asaza pe mine la volan, ii dau a patra, ambreiaj si cheie si draga de ea, PORNESTE!
Asa ca, dupa multitudinea de peripetii, care de care mai dragutze, ajungem si noi acasa, odata cu ceasul care ajunge la ora 2. 2 noaptea. Facand deci o socoteala, nu e greu de priceput ca de la Bucuresti la Reghin am facut exact vreo 11 ore juma. Just joy! Cam atat cred ca a facut si trenul...

Va pup sarcastic!

Domn' director e in greva foamei. Reveniti mai tarziu!

2009-10-14T12:23:00.000-07:00

Muuuuuulte evenimente dragutze pe ziua de ieri!!!! Deci sa o luam in ordinea in care s-au intamplat.

De dimineata, ies grabita de la metrou de la Universitate si dau sa merg spre locul unde mi se desfasura deja cursul, eu fiind in intarziere. Langa mine apare un tip, care imi tot intinde o hartie. Vazand ca tipul insista m-am gandit ca e vreu fluturas cu vreo promotie sau o fi ceva martor a lui Iehova si ma pune sa citesc cine stie ce invataminte de-ale aluia. Iau hartia, o bag in buzunar si imi continuu drumul. Cand ajung in sfarsit pe scari, scot bucata de hartie sa o citesc. Textul m-a lasat cel putin interzisa:

Buna, daca vrei sa ne plimbam prin parc sau sa mergem la un film, la un muzeu, la restaurant, la mine acasa sau ce propui tu, cauta-ma la telefon 0768 935 439 sau pe messenger id: sorinvoltron@yahoo.com.
intelectual, 23 de ani, 180 inaltime si 74 kilograme. Locuiesc singur in zona Titan si caut prietena.
Nu ai ce pierde daca ne intalnim, nu vei regreta nici o clipa, nici o secunda alaturi de mine.
P.S. Daca nu vrei, nu rupe biletul, da-l la alta fata care vrea.

Deci fetelor, care vreti, ca eu n-am rupt biletul! L-am pastrat sa il pun pe blog! :D
Judecand dupa structura textului, as zice ca are niste super poze pe HI5! Ba ar putea fi chiar vedeta pe cocalari. Da' sa nu fim rele, ca doar baiatul se prezinta intelectual si vrea sa ne scoata la muzeu. Unde mai pui ca are si Cosmote, deci numai ii dai bip si se rezolva. Ce mai, un super tip, un fel de ciobanel tras printr-un inel, un Harap-Alb cu facultate si cu apartament in Titan . Basca si mare gigolo, as zice chiar ca-l intrece pe gutza din moment ce nu o sa regreti nici o clipa si nici o secunda alaturi de el.
Si inca o chestie, am un soi de cunostinta de sex masculin care ar fi invidioasa pe o astfel de promovare. Gusterii stiu de ce. Bravo tipule, interesanta initiativa, e-flirt n-a tinut la tine? Nu-i nimic, poate Zana Zorilor imparte si ea fluturasi pe strada sau hartie igienica la toaleta publica.

Dar sa-l lasam pe bietul om in pace, o fi avand si el nevoie de afectiune. as zice ca destula, din moment ce statea pe asemenea frig departe de apartamentul lui din Titan cu care se lauda.

Faza nr. 2: Dupa ce am terminat cu trebile gen cursuri, am luat-o la picior, insotita de colega Adriana, spre asociatia 21 decembrie, in cautare de un revolutionar. Intre noi fie vorba, daca stiti vreun revolutionar cu acte in regula, rugam de ne anuntati. Si gasim noi intr-un final adresa si intram pe poarta. Inntr-un soi de cuscubeta sta un nene cu rol de portar si cu aburi de alcool.

EU: Buna ziua, sunte Stefana, alea alea, hau bau, am nevoie de un revolutionar.
EL: AAA... deci da. Domnul presedinte este de obicei aici, dar momentan este in greva foamei si se tot duce pe la Parlament. Da' veniti mai tarziu ca il gasiti.

Nu stiu daca erau aburii de alcool, cuvintele care i se tot buluceau in gura (a naibii treaba cu limba romana!) sau obisnuinta (saracu nenea e in greva foamei de 70 de zile) dar tipul era atat de relaxat si de sec, incat am avut impresia ca imi spune ca domn' presedinte s-a dus pana la colt sa isi ia un sandwich.

EU: Bun, si altcineva nu este?
EL: Pai, ar mai fi secretara. Doar ca a fost concediata. O sa vina altcineva la interviu.

Tonul a fost la fel de sec. Acuma pe mine ma framanta niste intrebari: Cum merge pana la Parlament saracu nenea aflat in greva foamei de 70 de zile ? Ce face acolo exact in ziua in care a cazut Guvernul si cine il baga in seama? Cum se intoarce de la Parlament pentru interviul cu secretara?

O mica precizare, serioasa de data asta: cum am ajuns sa lasam un om caruia ii datoram atatea lucruri sa faca foame 70 de zile???

Sa revenim. Cum nu am rezolvat treaba cu revolutionarii, m-am intors la treburile mele. In drum spre treburile mele, m-am intalnit din nou cu tipul cel insistent. De data asta nu i-am mai luat biletul, da' daca sunteti inca interesate, pot sa vi-l multiplic!

In alta ordine de idei. Am fost la BCR sa platesc taxa cea plina de frustrari. O "ghiseista" urata si scarboasa mi-a inmanat un formular. Il completez si dau sa ii dau banii. Dar ea imi prezinta treaba in felul urmator: trebuie sa imi achitati 4 lei, comision de depunere (inteles perfect utilitatea acestei taxe, pt ca stiu ca pentru ea e un efort major sa introduca niste date in calculator) si inca o taxa de 18.5 lei. Asta desigur, pe langa cei 1250 lei pe care trebuia de fpat sa-i depun.

18.5 lei? Pentru ce??

"Pai... pentru ca noi nu avem nici o intelegere cu FJSC."
"Si taxa asta in contul cui merge?"
"Al nostru, bineinteles!"

Stau si ma intreb in ce ar consta aceasta intelegere? Sa fie oare un simplu formlar tipizat, dar prea complicat pentru secretarele scolii noastre (anul trecut, dna secretara a reusit performanta sa completeze in 13 minute o adeverinta tipizata, pe care trebuia sa scrie: Stefana Chivoiu, student, I, buget)? Sincer, la cum merg treburile la noi la facultate, nu m-ar mira ca acesta sa fie unicul motiv pentru care peste 600 de studenti platesc degeaba aproape 20 de lei.

Stiu ca am fost cam dezordonata in idei, promit ca e doar de data asta!

Va pup sarcastic!

De la bursa la taxa...

2009-10-10T03:45:00.000-07:00

Nu cred ca mai este vreun cititor care sa nu stie povestea mea cu ISMM-ul... Dupa umilintele primite de la domnul decan, care m-a acuzat in mod direct ca am dat mita, am fost la fel de fericita sa aflu ca am picat. Al naibii treaba, pura coincidenta in toate si desigur, eu fraiera in toate.
S-a afisat si reclasificarea. Mai nou sunt la taxa. N-a fost un soc prea violent, tinand cont ca ISMM-ul are 10 (da, ati citit bine, ZECE) credite. Ceea ce inseamna pe putin 50 de puncte...
Deci reclasificare, taxa, pozitia 126 din 120 de locuri la buget. Interesant...
Inutil sa mai precizez ca, daca obtineam macar 5 la examen ramaneam la buget, daca luam o nota mai mare, poate chiar bursa. Insa, nebanuite sunt caile Domnului si neintelese gandurile profesorilor. Pana una alta, Doamne Doamne a avut grija de mine si m-a ajutat cu taxa. Multumiri calduroase autoarei!!! Stiu ca nu ar trebui sa ma rezum doar la atat, dar momentan nu ma simt in stare sa cuget mai mult. Sunt intr-o stare de semi-soc.

Multumest mult Maria si "multumesc" mult FJSC!

Va pup sarcastic, I'm back! :D

Inca un student fericit...

2009-09-22T03:12:00.000-07:00

A trecut cam mult timp de cand nu v-am mai incantat cu o postare. Imi pare tare rau, am fost plecata in Bucuresti, gandidu-ma probabil ca nu mai am nevoie de nervii mei. Dar zic sa va povestesc prima oara cum am ajuns sa fac asta...

O mai stiti voi pe draga mea profesoara de ISMM, nu? Well, desi nu mi-a mai dat nici un semn de viata de o vreme incoace si nici un raspuns la mailurile mele disperate, pare-se totusi ca a vorbit cu domnul decan, fapt pentru care ii multumesc, desi inca ma gandesc de ce fac asta...
Cum am aflat asta? Cum nu se poate mai groaznic.
15 septembrie. Proaspetii scolari merg incantati spre scoala (logic) cu caiete noi, flori pentru doamna invatatoare si uniforme dragute. Studentul de rand de la FJSC merge la restanta. La ISMM. Profu' intarzie 20 de minute. Nici o problema, doar nu e singurul. Intra in amfiteatru, ma indrept spre el sa ii vorbesc.

"Aaaa... domnule profesor, ma scuzati ca va deranjez. Stiti, sunt Stefana Chivoiu, cred ca a vorbit doamna Balasescu cu dvs..."

"Da, doamna profesoara a vorbit cu mine si isi asuma toata responsabilitatea."

Asta ar trebui sa fie de bine, zic eu in sinea mea. Dar nu apuc sa-mi termin gandul cand aud continuarea...

"Dar eu ce interes am sa-ti corectez tie lucrarea? Zi-mi ce interes! De unde sa stiu eu ca tu nu te-ai inteles cu doamna profesoara, i-ai dat mita si acum ea sustine contrariul celor scrise in situatiile pentru care ea a semnat?"

Am ramas socata. Nu stiu ce ma enerva mai tare la momentul respectiv. Faptul ca decanul
Facultatii de Jurnalism si Stiintele Comunicarii, facultate de elita zice-se, gaseste astfel de solutii la problemele studentilor pe care ii coordoneaza sau umilinta pe care trebuia sa o indur fiind acuzata pe nedrept de asa ceva. Groaznic. Mi s-a pus un nod in gat. Scarba, dezgust, nervi, nedreptate. Dar oare de ce sa ma fi asteptat la altceva? Si totusi incerc sa continuu...

"Domnule profesor, din moment ce am facut sute de kilometri pana aici ca sa dau examenul acesta, o sa-l dau. Un singur lucru va intreb: eu ce vina am?"

"Ba ai si tu o vina. Cum sa nu ai? Eu nu asta va invat la facultatea asta! Ca tu incerci acum sa obtii niste beneficii. Incerci sa negociezi cu mine si sa profiti! Daca ai facut atatia kilometri, fa plangere la mine si eu o sanctionez pe doamna profesoara, o pun sa iti plateasca biletul de tren."

Da, asa e, incerc sa obtin beneficii. De aia am invatat doua semestre si am luat 7 si 8 la cele doua teste. De aia nu am avut nici o absenta in cele doua semestre la seminarii. De aia am inghitit toate apucaturile doamnei profesoare si am refacut de cate doua ori cele doua referate, ca la final sa ni se spuna ca nu contau. Da, vreau beneficii. De aceea nu am luat nici un fel de atitudine fata de doamna Balasescu si m-am straduit sa fiu cat mai politicoasa de fiecare data. Ceea ce nu au inteles reprezentantii acestei facultati e ca eu vroiam doar sa mi se respecte si mie drepturile. Oare era chiar asa greu?

Si nu domnule decan, nu asta ma invatati la facultatea asta. Stiti ce m-am invatat? Ca la FJSC e destul de des intalnit fenomenul MITA din moment ce acesta a fost primul dvs raspuns, fara sa va ganditi prima oara ca poate e o simpla greseala de copiere, asa cum a si fost. Ma invatati ca fiecare trebuie sa-si vada de interesul lui. Si ca, atunci cand eu o sa fiu jurnalist mai stiu eu pe unde si o sa fiu acel caine de paza al societatii, asa cum scrie in cartile dvs, o sa accept cu usurinta mita, doar asa se face peste tot si asta este premisa de la care se pleaca in fiecare situatie. Iata, chiar daca am picat examenul de restanta de la ISMM, macar m-am ales cu o lectie de viata. Si la cum se prezinta situatia, s-ar putea ca aceasta lectie sa coste in jurul a 20 de milioane de lei vechi (echivalentul taxei de scoalrizare pe un an)...

Va pup dezamagita...

buna cf ai sa ma imprumuti un euro pe telefon?

2009-09-11T13:15:00.000-07:00

Toata lumea primeste massuri. Nu stiu daca e un trend sau un must intr-ale messengerului, ideea e ca le primesc si eu. Astazi, deschid messul si gasesc un offline message. Nu stiu daca era un mass sau imi era adresat numai mie, cert e ca textul suna cam asa:

buna cf ai sa ma imprumuti un euro pe telefon?

Nu comentez nimic legat de limbajul de mess sau de lipsa semnelor de punctuatie, de data asta ma axez pe continutul ideatic.
OK, vrei un euro pe telefon. Apreciez ca ai salutat inainte si ca ai intrebat si un "cf" de politete. Acuma, considerand ca eu as fi sufiecient de naiva incat sa cred ca pe tine chiar te intereseaza soarta mea si ca treaba cu euro e doar asa, intre paranteze fie spus, cum crezi ca puteam sa continui conversatia (pentru ca am stabilit anterior ca interesul tau era sa afli ce fac eu, nu sa iti dau un euro)? Oare sa fi incercat varianta: "Salut! Uite, fac bine, multumesc de intrebare. Tocmai mi-am incarcat telefonul. Vrei si tu un euro?"
Eu zic ca NU.
Si un sfat prietenesc, asa, ca intre fostele colege de clasa: sansele ca eu sa iti fac acest serviciu sau macar sa purtam conversatiile de politete aferente, ar fi cam cu 90% mai mari daca as fi on-line!

Hai, te pup sarcastic! Ma gandesc ca ai gasit deja pe cineva care sa te incarce. Nu de alta, dar mi-e clar ca folosind aceasta metoda poti face minuni!

She waits for him every night, she leaves the front door open...

2009-08-30T11:17:00.000-07:00

O melodie minunata, cu care obisnuieste sa ma incante prietenul Gabi. Si care pare a fi scrisa pentru mine intr-o oarecare masura. So enjoy melodia si clipul, una mai superba ca alta...

EVERLAST - White trash
Vezi mai multe video din Muzica

Mancarea la romani

2009-08-27T07:40:00.000-07:00

Inutil sa mai zic ceva de mici si bere, stim deja ca sunt mai celebri decat branza cu mucegai a francezilor, ba chiar as putea spune ca ii intrec in celebritate si pe cei de la Mc si KFC. Stim deja ca ne reprezinta mai bine decat Desteapta-te romane si ca ii intalnim la orice festival, sarbatoare sau orice alta manifestare, mai des decat drapelul.
Insa mai avem cateva preferinte. Ce e Craciunul, Pastele, Revelionul, orice hram bisericesc fara SARMALE sau FRIPTURA? O chestie cum nu se poate mai blamata pe la noi.
Insa de cand m-am mutat in Ardeal am aflat o chestie care a inceput sa ma amuze. La inceput am ramas stupefiata. Acum insa, mi se pare destul de amuzant. Si anume faptul ca la nunta se serveste cam acelasi meniu ca la pomana, care coincide perfect cu mancarurile vedeta de mai sus. La pomana e simpla treaba: ciorba la felul unu, iar la felul doi friptura cu orez, sau sarmale, dupa gust. Desert: cozonac si colac de bogdaproste, cu o lumanare anexata.
La nunta e cam la fel de simpla: avem aperitiv, ciorba, friptura, tort si gratar. Cum ar veni treaba, ca sa nu se supere nimeni, la nunta avem pomana plus gratar (o forma upgradata a micilor), bonus tort, in loc de cozonac. Pentru acasa nu primiti colac cu lumanare, ci, in majoritatea cazurilor, o cutie de bere si o rulada de cumparat.

Ain't that cute? Va mai amintiti de Vitoria Lipan si Baltagul? Cand ziceau nenea criticii ca nenea Sadoveanu a facut asa incat draga de Vitorita sa intalneasca in drumul ei un botez, o nunta si o inmormantare, acestea semnificand momentele cele mai semnificante din viata unui om? Well.. in curand o sa participam la toate acestea, fara sa ne dam seama pe care din momentele importante le-am onorat cu prezenta. Ca doar pe noi asta ne intereseaza oriunde ne-am duce: MANCAREA.

Va pup sarcastic si astept urmatoarea nunta din Ardeal! Sunt curioasa daca mireasa isi scapa sau nu ciorba in decolteu! Poate am noroc si primesc o prajitura "Magura" in drum spre casa!

I took what's mine by eternal right. Took your soul out into the night.

2009-08-21T01:13:00.000-07:00

If you feel quite emotional...

E o melodie minunata, si nu numai prin frumusetea ei, ci prin faptul ca e reala si ca traieste prin emotiile celui care o canta. Enjoy!

Si iata si versurile, pe care ati putea usor sa le ratati ascultand pierduti melodia!

Incep sa nu mai am nervi

2009-08-18T04:57:00.000-07:00

Noi vesti in legatura cu restanta mea de la ISMM. Pentru a evita complicatiile, am rugat-o pe doamna profesoara sa imi corecteze lucrarea initiala (sau sa vorbeasca cu domnul decan sa faca asta daca ea nu este in putere), iar nota obtinuta aici pe drept sa-mi fie trecuta in locul restantei. Ia sa vedeti si voi raspuns amabil:

Buna Stefana, acum o ora am venit din vacanta. M-ai omorat cu vorbitul cu decanul, ti-am explicat ca toata lumea e in concediu pana la 1 septembrie, iar relatii personale cu dumnealui nu am, te rog nu te stresa, eu cred ca o scoatem la capat.

Te pup,
MB

Inutil sa mai precizez faptul ca eu lucrez de la 10 dimineata pana cand da Domnul, ca am la dispozitie cateva ore sa merg pana la Bucuresti sa imi gasesc apartament in care sa stau in an, ca daca am restanta pic la taxa si nu imi prisosesc 25 de milioane... etc..

Idei principale

2009-08-14T08:56:00.000-07:00

Mi-era tare dor sa scriu pe blog. Constat un fapt oarecum trist. Inainte aveam o tona sa va povestesc. Acum subiectele s-au cam rarit, si nu as vrea sa va plictisesc doar cu elemente din viata mea.
Dupa cum probabil stiti, momentan mi-e tare bine si sunt linistita. Si traiesc intr-un ambient normal, adica fara prea multa prostie in jur. Cinismul mi-e inca intact, numai ca sarcasmul e cam nefolosit, dat fiind faptul ca nu ma mai mir de cat de tarani sunt unii la metrou, nu mai injur CFR-ul, e vacanta deci scoala ma enerveaza doar intr-o mica masura etc.
Insa, in curand ma reintorc in Bucuresti la cele normale, deci voi avea timp destul sa va scriu, iar subiectele o sa prisoseasca din nou. Si ca tot veni vorba de asta, daca stiti cumva un apartament cu trei camere de inchiriat in Bucuresti, nu exitati sa ma contactati!

Si inca ceva: scumpa mea Roxy (inca nu m-am lamurit exact care Roxy esti), abia acum am vazut ca ai lasat un comment la postul cu bologashul. Ti-am raspuns acum, te rog sa-mi scuzi intarzierea! :)

(Inca) Va pup sarcastic!

Copiii cu ochii aurii

2009-07-29T00:51:00.000-07:00

Revin cu scuzele de rigoare pentru absenta nejustifica si cu o alta poveste. I-urile. In ultima vreme, desi nu mai stau prea mult pe mess, nu mi s-a intamplat sa vorbesc cu cineva pe mess si sa nu greseasca macar un plural, si ma refer aici la marcarea grafica. Uite asa articula hotarat ""copii", in loc de "copiii" sau "ochi" in loc de "ochii".
Dar sa zicem ca messul e o retea mult prea neconventionala pentru astfel de pretentii. Cum facem insa cu virgulele puse intre subiect si predicat in comunicatele de presa sau in ziare? Sau desigur, cu "i-urile" lipsa din comunicate sau ziare sau anunturi etc.
Ieri am mancat la un restaurant frumos, cu mancare buna. Ce gasesc in meniu: o mancare aparent exotica, cu o denumire cel putin intriganta: "cartofi auri" . Sa vezi ca o fi vreo specie noua, vreo delicatesa, ceva. De fapt... NU. Erau niste bieti cartofi prajiti, aurii cica, numai ca cel desemnat sa scrie prin meniu nu a auzit forma corecta de plural.
Tot ieri faceam niste exercitii de dictie. Unul din ele era cam asa: "Pila-n punga, punga-n pila, pilalau cu pila lunga pileste pila pili cu pila lunga pe
dunga pili pana cand punga-n pila a pilit pila pilita-n dunga."
Bun. Si aveam o mare nelamurire: ce Dumnezeu e "pili"? Ca nu prea avea sens toata treaba. Mi-a luat ceva timp sa imi dau seama ca e "pilii". Interesant deci... aveti grija cu gramatica si cu scrierea. Eu raman la fel de sarcastica, si tocmai de aceea...

Va pup sarcastic! Sa fiti cuminti!

Restanta la ISMM

2009-07-19T13:00:00.000-07:00

Mai tineti minte ce va povesteam cu ISMM-ul, nu?

Iata ce am aflat, la mai mult de o luna de cand am primit rezultatele (alea in care figuram absenta).

"Buna Stefana, am sosit in tara abia vineri dupa vreo trei saptamani de absenta. Cu domnul Coman m-am intalnit la Budapesta, dar nu am apucat sa ii spun. Cert este ca n-am cum sa-ti dau un raspuns final decat in cateva zile, caci marti incepe admiterea si atunci voi gasi timp si disponibilitate sa-l abordez pe domnul Coman. Din cate stiu, situatiile sunt incheiate oricum. Cert este ca tb sa te prezinti la restanta, din pacate, dar am sa-i explic domnului coman situatia ta, sper ca va fi intelegator. In orice caz, ma ofer sa discutam materia pt la toamna in cazul in care simti nevoia."

Well... pai pentru mine cam asta e raspunsul final. Si anume ca trebuie sa merg la restanta. Alta noapte pierduta pe tren, alte zile pierdute invatand (nu mai ntelegeti gresit, stiu ca nu-i o pierdere de timp sa inveti, dar in contextul in care eu lucrez multe ore pe zi - de la 8 in sus - si mai am si altele pe cap, chiar nu-mi prisosea timpul liber), alti bani aruncati aiurea. Chiar nu am nimic cu nimeni si chiar nu e in intentia mea sa ma victimizez, dar am si eu o intrebare: eu cu ce sunt vinovata?

Va pup sarcastic!

Colegilor mei de grupa, cu mare drag!!!

2009-07-18T15:17:00.000-07:00

Daca se intampla sa am putin timp liber, atunci citesc bloguri. Blogurile colegilor mei de grupa. Se intampla ca acum sa am putin timp liber. Le-am citit blogurile, ma rog, ultimul post. Cu restul eram la zi.

Si acum sa o luam si pe la Brasov. Ma refer aici la faptul ca am luat-o cam pe dupa visin ca sa va exprim ceea ce aveam de spus. Deci, o mica ocolire si pe la BRasov, ca sa informez, dragii mei cititori, ca ati intalnit un roman fericit. Da fratilor, MI-E BINE! Mi-e bine rau, sunt al naibii de fericita. Sunt cum nu se poate mai fericita si mai linistita. Motiv pentru care sper ca toamna nu o sa apara prea curand, pentru ca momentan mi-e bine si numai chef de scoala n-am (si nu ma faceti sa-mi reamintesc de cazul ISMM, inca nerezolvat), n-am chef nici de Bucuresti, nici de bagaje, nici de mutat. Din nou.

Bun. Ce vroiam sa spun de fapt? Ca desi nu vreau facultate, Bucuresti, mutat, alea, alea si bla bla, MI-E TARE DOR de minunatii mei colegi de grupa! Mi-e dor sa stau la povesti cu ei, sa iesim in Jeg, sa ies cu ei la tigara desi nu fumez, sa mai facem cate un chef... Dragii mei, sunteti singurul lucru frumos cand vine vorba de scoala!

Va pup sarcastic si va iubesc! :)

Back to blog

2009-07-02T15:11:00.000-07:00

Dragii mei, recunosc, am cam neglijat blogul... Si mie mi-era tare dor de el. De unde sa incep? Pai am inceput sa lucrez, acesta fiind si motivul pentru care nu prea am mai prestat pe blog. acum prestez pe la Reghin, la DAR TV. Asa ca va cer scuze pentru lipsa mea indelungata si pentru neglijenta de care este posibil sa dau dovada in perioada urmatoare. Dar facem noi cumva, ca doar avem blog minunat si nu se face sa lasam cinismul balta.

Sa va incand si cu o propunere: daca sunteti din Bucuresti, Constanta, Buzau, Braila sau Comanesti, dati o fuga pana la Mini Prix. E perioada cu reducerile alea minunate, si nu stiu unde altundeva in tara mai gasiti pantaloni scurti cu un leu sau balerini cu 3 lei!!! Si nu au nici pe departe calitatea execrabila si prostul gust impecabil a celor din... piata, de exemplu. Dar va puteti lamuri si singuri, uite aici.

Va pupa ursuletul sarcastic!

Tema de gandire

2009-06-26T12:38:00.000-07:00

Ori e serie ciudata de coincidente, ori e o serie trista de fapte. Despre ce e vorba? Pai uite, eu iubesc Ardealul, da' tre' sa zic ceva de rau de ei. Pe acolo, festivitatea de terminare a liceului e mai importanta decat o nunta prin Moldova, si chiar se concretizeaza intr-o nunta. Aici ma refer desigur la bologash. Pentru cititorii mei neardeleni, bologashul e o petrecere pe care parintii o dau in cinstea proaspatului absolvent, inainte ca acesta sa-si dea macar bacul, la care invita toate rudele pe care nu le cunosti si care iti aduc in schimb bani. Buuun... dupa ce proaspatul absolvent strange o mica avere, e pus in fata unei decizii majore. Ce sa faca cu ea si mai ales UNDE sa o cheltuiasca. Sa ne referim la Tirgu Mures. Majoritatea absolventilor pleaca spre Cluj. Un procent de 1% spre alte orase.
Parintii nu prea se impaca ei uc ideea ca micul odor sa plece de sub pleoapa lor, asa ca inventeaza diverse tertipuri pentru ai tine sub aripa protectoare. Cel mai eficient, mai des intalnit si mai stupid totodata e... MITA! In ce consta asta? Pai cum poti suci cel mai ibne creerii unui copil de 18-19 ani? Ii promiti o masina, desigur!!!

Nu stiu voi ce spuneti, dar mie mi se pare cam stupid din partea amandurora:
1. Cum sa cumperi viitorul copilului tau cu o masina?
2. Cum sa te lasi cumparat si sa iti vinzi si viitorul la un pret de... masina?

Cugetati va rog si voi la asta si lamuriti-ma si pe mine, va rog!

Va pup sarcastic!

Charity gift!

2009-06-25T05:42:00.000-07:00

O actiune minunata, garantata de colega Adriana.
Pentru mai multe detalii

Va pup sarcastic!

Absenta, desi prezenta, restanta, desi nu mi-a corectat nimeni lucrarea

2009-06-23T14:55:00.000-07:00

Telenovela "Vreau doar cinciul continua". astazi am luat legatura telefonic cu doamna profesoara de seminar. I-am explicat exact cum sta treaba (stiti voi ca figuram absenta la examen pentru ca aparent nu trecusem de seminar, desi luasem 8 la el) si a zis ca daca e asa, ea isi asuma greseala si nu-i nici o problema. Zice sa revin pana se uita ea printre hartoage. Revin. Da, zice ea, e greseala mea si mi-o asum. Isi cere scuze etc, zice ca ma ajuta cu alea, chestii pentru care ii sunt recunoscatoare, dar nu prea ma incalzesc pana la urma si o intreb cum sta treaba cu examenul.
Trebuie sa recunosc ca raspunsul m-a socat putin. Si asta pentru ca de statutul de nervoasa am trecut de mult. Conform spuselor doamnei profesoare, ea o sai ncerce sa ia legatura cu dl Coman si sa ii explice situatia si daca dumnealui "e bun cu mine", poate se uita si peste lucrarea mea. Daca nu, va trebui sa ma pregatesc pentru restanta.

In cazul in care nu ati inteles, va mai explic inca o data, pentru ca si mie imi vine greu sa cred. Profesorii de seminar prezinta titularilor de curs situatia elevilor. Nota la seminar trebuie sa fie peste 5. Eu am luat 8, insa profa a copiat gresit in fisele pe care le-a dat profului, ca atare el nu s-a mai uitat pe lucrarea mea pentru ca nu avea nici un rost. Acum ca ne-am dat seama ca eu trecusem de seminar si ca de fapt si lucrarea mea trebuia corectata, trebuie sa astept bunavointa domnului Coman. Eu nu condamn pe nimeni, dar nu prea mi se pare corect sa raman restanta din cauza unei greseli care nu imi apartine.
Nu mi se pare corect nici sa nu mi se ia in considerare lucrarea desi nu am gresit cu nimic, dimpotriva, m-am chinuit o saptamana la un referat care m-a terminat psihic. am fost prezenta la toate seminariile. Nu mi se pare corect sa mai fac un drum de Bucuresti, sa mai stau sai nvat inca o data tot, pentru ca am avut ghinion.

Am incercat sa fiu echidistanta, sa prezint situatia cat mai obiectiv, sa nu acuz pe nimeni si inca ma intreb de ce. Pana la urma eu mi-am facut treaba si tot eu trebuie sa astept sa vad daca domnul Coman "e bun cu mine".
Si inca o chestie: daca s-a lamurit situatia, nu e logic sa mi se corecteze lucrarea? Sau e vreo regula tipic FJSC-ista care interzice asta???

In anul II la FJSC este o tipa al naibii de frustrata. Pentru ea FJSC e un soi de axis/mundi si toate probleme ei existentiale sunt legate de facultate. Sunt foarte curioasa cum ar fi reactionat aia in locul meu.

Daca intelege cineva logica celor expuse de mine, il rog frumos sa ma lamureasca. Pana atunci, va pup SARCASTIC!

Cum sa pici cu 8 in seminar

2009-06-22T12:33:00.000-07:00

Am revenit! Si am multe sa va spun!

Ce s-a intamplat in viata mea de cand v-am "abandonat": pai am facut 6 drumuri de Bucuresti in mai putin de o saptamana. Apoi am venit in Mures. Si am fugit repede la Sovata, in tabara de jurnalism. Muuuulte de zis despre asta si mai multe despre calatoriile cu trenul - cum am sarit dintr-un tren impreuna cu un troller de 50 de kilograme, ca sa alerg dupa altul sau cum si-a intins o baba picioarele descaltate pe scaunul meu, dar au cam trecut si nu prea isi mai au rostul...
De tabara ce sa va zic... ca mi-e dor de gusteri si ca anul asta totul a fost diferit. Mai ales participantii!!!Oricum, a fost tare placut si mi-as dori sa ma intorc. Mi-as dori si sa fiu din nou in liceu, daaaar... sa nu o dam in nostalgii. Mai multe detalii pe http://www.tabaradejurnalism.blogspot.com/.

Cum va spuneam, azi sunt in Mures, insa maine voi pleca tiptil tiptil spre casa. Voi sta o saptamana si voi dormi 6 zile! :D

Si, in final, o prajiturica asa cum numai la FJSC poti intalni: dupa ce am facut vreo patru referate pentru ISMM anul asta, ca macar unul sa fie bun, dupa ce am aflat de la distinsa doamna profesoara de seminar ca sunt retardata mental, dupa ce am mers la toate seminariile, am aflat, la ultimul ce-i drept, ca am luat 8 pe seminar si ca oricum nota nu ocnteaza, important era doar sa promovez. Buuun! Acestea fiind zise, m-am prezentat la examen. Azi s-au afisat rezultatele. Si ce sa vezi? Figurez absenta!!!!
Si caut adresa profului si ii trimit un mail. Foarte prompt, proful imi raspunde. figurez absenta pentru ca profa de seminar nu m-a trecut? Pai cum dracu', ca din cate stiu eu 8 e nota de trecere!!! I-am trimis un mail si profei de seminar. Poate prin august imi raspunde!

Atat pe azi, ca inca stau prost cu nervii! Va pup sarcastic!

Ma mut!

2009-06-10T01:59:00.000-07:00

Incepem sesiunea de comunicare blogareasca cu un mic anunt: MA MUT! Ei, banuiesc ca atunci cand am zis mic anunt nu v-ati gandit ca e doar din 5 litere :P Dar, iata ca... MA MUT, din doua puncte de vedere!

1. MA MUT din Bucuresti (doar pana in toamna). Dap, ma mut, car de ceva vreme bagaje si tot mai am. Saptamana asta se intampla toata actiunea. Ma duc pana la Maria, ii las si ei niste bagaje, sa le duca la Poush, careia i-am dus si eu in prealabil inca doua-trei trollere pline. Apoi azi plec pana la Mures, sa pot sa ajung de dimineata la festivitatea minunatei Raluca. Si da, i-am dat lui Pisi un troller sa mi-l duca, si mai duc si eu unul (maaaare) in seara asta, si inca doua luni. Pe langa toata distractia asta cu bagajele, iata si alte obiective de mare interes desfasurate in aceasta saptamana: zece ore de practica pe zi, 20 de ore pe tren, decazat, mutat birou si plimbat cu el prin Bucuresti, impachetat bagajele pentru pus la conservare in Bucuresti, o festivitate, un botez, un examen, pentru care trebuie si invatat! :D Dar dupa toate acestea urmeaza, sper eu, o mica excursie pe la Sovata, in cea mai minunata tabara de jurnalism. Si ca veni vorba de asta...

MA MUT. Punctul 2. Ma mut de pe blog, dar si aici pentru o scurta perioada, asa ca va rog, iertati-mi postarile tot mai rare. Ideea sta in felul urmator: ma gasiti la http://www.tabaradejurnalism.blogspot.com/, unde va astept cu drag!

Cam atat pe azi! Va pup sarcastic!

"Sa vezi cum e cand ii dai cu p**a printre tzatze!"

2009-06-05T11:01:00.000-07:00

Intotdeauna mi s-a parut CA CAlatoriile cu metroul sunt izvor de inspiratie pentru un roman. Astazi a fost una din acele zile. calatoream cu metroul si cu gandul aiurea, cand s-au deschis usile. Printre cei care au urcat se afla si o gasca formata din doua fete si trei baieti, etaloane ale unor categorii sociale care incep cu P si C.
Una din fete s-a asezat langa mine. Era imbracata din cap pana in picioare in galben. Desi proportiile ei depaseau cu mult 90-60-90 (bine, poate in talie avea 90, da' n-as paria) nu se sfia sa se imbrace doar in colanti si intr-un maieu prin care i se revarsa dizgratios tot pieptul diform, ce-i ajungea pana aproape de buric. Insa cel mai minunat detaliu era de departe tatuajul de pe bratul stang, un soi de inimioaro-steluta, deasupra careia trona un scris destul de mare si nu neaparat claigrafic: "Nutzy". Ei... sa nu ziceti ca nu era trendy fata.
In fata ei, in picioare, statea cealalta diva, imbracata din cap pana in picioare in (cum altfel decat) ROZ! Desi burba ei era mai mare decat a unei insarcinate in sapte luni cu tripleti, si sanii ii ajungeau si ei pana la buric, nu se sfia nici ea sa poarte colanti si maieu din acelasi material elastic, prin care se vede orice mic defect al corpului. In picioare avea niste slapi, tot roz, iar pe picioare mult par, cam de aceeasi lungime cu a prietenului ei. Mie una mi-ar fi rusine cu asemenea fizic si as incerca sa remediez cumva situatia. Insa nu cred ca domnisoara ar fi de aceeasi parere cu mine. In tot timpul in care a stat in fata mea, a mancat din ceva prajitura de patiserie, murdarindu-se la gura asemeni unui copil de trei ani. Trecand peste imaginea groteasca a monstrului cu zahar pe toata fata, careia nici macar nu-i pasa de asta, sa trecem si la partea masculina.
Cei trei baieti erau imaginea tipica a cocalarului deci nu prea merita sa pierdem timp cu descrierea lor. Cel pe care l-am intuit a fi prietenul celui in galben gasise un loc prin zona si s-a departat de grup. Prietenul celei in roz se diferentia de ceilalti doi doar printr-o sacosa extrem de urata (din aia facuta de mamaie, din husa vreunui fotoliu mai vechi) pe care o tinea in mana. In ea se vedeau niste prosoape, semn ca cei cinci fusesera pe la piscina. Si vine si randul celui de-al treilea. Initial, nici nu-i sesizasem prezenta. Insa cum vita manca in continuare si dadea in continuare pe ea, si pe la gura nu mai avea loc sa se umple de zahar, i-a cazut ceva "indulcitor" si in decolteu, moment in care ea a inceput sa-si dea serios cu mana prin zona, sa se curate si nu sa-si arate cat mai mult sanii (sigur ca da!).
Boul inutil intervine cu o replica: "uhh! Nu mai face asa ca ma-ncalzesc!" La care prietenul divei, si mai bou, raspunde: "Sa vezi cum e cand ii dai cu p**a printre tzatze!"
In momentul respectiv mi s-a taiat filmul. Sentimentul de groaza si scarba m-a cuprins intr-atat incat n-am mai inregistrat nimic. Si slava Cerului ca a fost asa, ca cine stie ce mai auzeam si ce ma mai ingrozea!

Pana una alta, va pup sarcastic!

P.S. Le cer scuze tuturor cititorilor mei pentru limbajul obsec folosit!

Ciocolata calda si gandacei, just delicious!

2009-06-03T12:03:00.000-07:00

Cum sa te speli pe dinti intr-o chiuveta in care altii se spala pe picioare, cum sa-ti speli vasele in acelasi loc in care iti speli chilotii, cum sa-ti tii prosopul de baie pe masa pe care mananci si alte paradoxuri, toate astea numai studentul din camin le stie.

Insa zilele trecute s-a intamplat o chestie care le intrece pe toate. Colega mea Cristina si-a facut o ciocolata calda, apoi si-a turnat-o intr-un pahar. Intre timp a sunat-o noul ei iubit, Fireman Jack, si minunata a plecat in tromba lasand paharul cu ciocolata calda sa zaca undeva pe frigider. Treaba asta se intampla vineri seara.
Trebuie sa va precizez ca eu si iubitii mei colegi de camera traim in mare armonie cu niste gandacei, ei mai multi ca noi, daca nu credeati ca se poate!
Paharul cu ciocolata a zacut mult si bine pe frigider, iar cativa dintre colocatarii nostri si-au gasit sfarsitul in el... :(
Insa marti: surpriza! Paharul era gol! Oripilata, andreea intreaba daca Cristina a baut ciocolata calda sau a aruncat-o. Mari si Cata, care nu fusesera pusi in tema de situatia cu ciocolata de vineri si cu gandacii, au raspuns senin ca... DA!!! Li se paruse si lor ciudat ca minunata Cristina isi tot baga degetele in pahar si mai apoi le scutura, dar stiind-o n-au bagat de seama...

Deci, dragii mei, ce mancati la cina?