Doamnelor si domnilor, transmitem in direct de la locul faptei. Adica din tren. Aici, Stefana, vedeta serii, imparte un compartiment din rapidul de Viena cu alte trei persoane. Doua doamne si un domn. Domnul are mustata si sforaie zgomotos.
Stefana, ai legatura!
Da, buna seara doamnelor si domnilor, dar mai ales noapte buna domnilor! Sunt intr-adevar in tren, vesnicul rapid de Viena. Cum am ajuns aici, doar Dan Diaconescu ar putea descrie.
Buna seara, Dan! Cum se prezinta vremea in garsoniera?
Da, deci extraordinar si senzational doamnelor si domnilor, chiar acum ma aflu in garsoniera de la Romana, de unde am putut vedea totul. Este incredibil. Senzational doamnelor si domnilor, chiar vom avea parte de marturisiri in direct, se anunta o seara incendiara. Deci doamnelor si domnilor, incredibil cum domnisoara Stefana si-a facut rezervare la tren pentru bilet si extraordinar, nu si-a primit biletul. Mai intrigant decat disparitia Elodiei, senzational, il las pe Mircea Badea sa va explice!
Mircea, ai legatura!
Da, bun venit in gura presei. Deci nu, nu mai pot cu nervii. Nesimtitii astia de la CFR sunt niste nesimtiti. Nesimtitii dracului care sunt. Deci fata aia isi face rezervare la bilet, si cand ajunge la gara, aia ii zic ca nu se poate. Hai pa pa pa pa pa! Bai deci m-am saturat de tara asta de prosti. Nuuuu... nu iau publicitate acum. Ii bat pe aia de la realitatea de nu se vad. Asa... deci va spuneam cu CFR-ul. Cuuum? Nu mai am timp? Bine, bine. Hai, traim in Romania si asta ne ocupa tot timpul! Noapte buna!
Revenind la mine. Ce incercam sa va explic mai devreme e ca sunt in tren. Acum. Joi, 12 noiembrie, ora 17:58. Stiind ca astazi voi merge cu trenul pana la Sighisoara si ca am putin timp la dispozitie sa ajung de la scoala la gara, mi-am facut rezervare. Ajung, ce-i drept, cam tarziu, la gara si merg la tanti aia cu rezervarile. Dupa ce bat de cateva ori in geam, tanti imi ia carnetul de cupoane. Tasteaza si tot da clickuri, si tot tasteaza, si nimic. Ma anunta ca nu imi poate da bilet, ca e prea tarziu (tampit sistem, intre noi fie vorba). Fug de nebuna cu trolerul prin gara, pana gasesc linia, apoi trenul, apoi nasul (care era de fapt nasa). Si vorbesc cu tanti sa ma duca pana la Brasov, unde stiam de prin trecut ca se schimba nasii. Tanti, foarte dragutza imi zice sa urc si sa mai astept. Astept pana dupa Ploiesti, unde se elibereaza trenul de navetisti. Merg cu ea pe privat, pe holul (daca asa se numeste) dintre vagoane. Acolo mai era un tip, si ca sa nu se prinda ala de faza si ea sa mai traga de timp, se face ca inspecteaza baia.
Bate la usa. Usa se deschide. In baie, un tip cu un bic in mana si cu spuma de ras pe fata ii zice tipei ca e ocupat, ca el se rade.
Tanti, fara sa se abata de la meserie il intreaba: "Da' bilet aveti?".
Si il vad pe tip cum tine cu o mana bicul, cu alta scoate portofelul si ii da nasei biletul.
"Pai, prima data imi dati biletul, si abia apoi va radeti!"
Well... din astea chiar n-am mai trait. Sa te razi in tren. Sau poate pana ajungi la Viena cu rapidul romanesc iti creste barba. Sunt chiar convinsa de asta, dar noi abia plecaseram din Ploiesti. Parca era mai nimerit sa o faca prin Budapesta.
Ei, ei, mare ti-e gradina Doamne! Si apoi, cand vine vorba de CFR, cum sa nu ai o tona de povestit?
Va pup sarcastic!
* Acest post este un pamflet si trebuie tratat ca atare.
